referitor la insemnarea "abandon" a lui cabral (cabral.ro), mi-am adus mainte de un vis de acum cativa ani.
ca orice adolescent ce trce prin multe schimbari am avut momente in care as fi vrut sa spun stop vietii. azi mi se par motive imbecile, atunci mi se parea de netrecut. asa ca intr-o seara am visat ceva ce m-a maturiat.
se facea ca eu murisem , nu stiam de ce sau cel putin nu-mi amintesc acum, cu toate astea inca mai colindam pamantul sub forma de spirit. nu simteam frigul, foamea sau orice alte incercari trupesti. motivul era sa-mi vizitez persoanele dragi. asa i-am vazut pe parintii mei imbratisati, amadoi plangeau, ramasesera singuri. la imaginea aceasta am suferit cumplit, dar cel mai rau a fost pentru ca nu ii puteam atinge, nu puteam vorbi cu ei. nu le puteam spune ca sunt bine, ca ii iubesc, sa nu mai planga; nu puteam sa-i imbratisez.
a fost un vis cumplit de dureros, dar care m-a facut sa realizez ce inseamna moartea cu adevarat. nu e ca si cum ai spune: "imi iau jucariile si am plecat", pentru ca odata plecat nu te mai poti intoarce, iar cei de langa tine sufera enorm.
de asta consider ca sinuciderea este cel mai egoist act cu putinta.
Lumea nu e făcută pentru oameni singuri.
Acum 4 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu