dupa cum bine stiti deja, eu am cantat o buna bucata de vreme in Corul de Copii Radio (sa tot fie vreo 8 ani). de trei ori pe saptamana ma urcam in 168 si porneam spre Radio, unde erau repetitiile, si in vacante chiar si zilnic.
sacrificii au fost destule, dar satisfactiile de sute de ori mai mari: faptul ca la 13 ani si jumatate am ajuns in SUA pe munca mea a insemnat enorm pentru m ine.
in perioada asta de vreo 2 ani devin mereu melancolica, pentru ca asta era marcata ca perioada "Brive", sau locul care in timp mi-a devenit casa de vacanta.
Este vorba de un festival international de muzica simfonica, la care noi eram invitati ca ciresica de pe tort (in general singurul cor). faptul ca vedem copii mai mici decat instrumentele pe care le carau cum se luptau sa le faca sa scaoata sunete placute auzului era impresionant. cand vedeai oameni de toate nationalitatile posibile cum cantau sub bagheta unui singur dirijor, intr-o sincronizare, sperantele ca intr-o zi vom trai in pace cu totii cresteau direct proportional cu emotia.
un moment istoric pentru mine a fost atunci cand 13 piane cantau la unison tema din fantoma de la opera, era foarte greu sa pici pe masua cu cel de langa tine, mai ales cu inca 24 de alti copii (pt ca erau cate 2 la pian).
asa m-am indraostit eu de muzica simfonica.
acum doi ani pe vremea aceasta repetam intens repertriul de turneu pentru ultima plecare in Brive-la-Gaillarde, Franta pentru festivalul Orchestrades Unierselles.
si stiu ca am mai postat odata acesta poza, dar nu am apucat sa spun ce simblizeaza.
aici e doar o bucatica de cor (lotul de turneu), care dupa un pranz bun, s-a gandit sa multumeasca printr-un catecel (sau mai multe) si sa-i bucure si pe ceilalti participanti (si datorita faptului ca "instrumentul" nostru era mai usor de carat :P ).
mi-e dor
sacrificii au fost destule, dar satisfactiile de sute de ori mai mari: faptul ca la 13 ani si jumatate am ajuns in SUA pe munca mea a insemnat enorm pentru m ine.
in perioada asta de vreo 2 ani devin mereu melancolica, pentru ca asta era marcata ca perioada "Brive", sau locul care in timp mi-a devenit casa de vacanta.
Este vorba de un festival international de muzica simfonica, la care noi eram invitati ca ciresica de pe tort (in general singurul cor). faptul ca vedem copii mai mici decat instrumentele pe care le carau cum se luptau sa le faca sa scaoata sunete placute auzului era impresionant. cand vedeai oameni de toate nationalitatile posibile cum cantau sub bagheta unui singur dirijor, intr-o sincronizare, sperantele ca intr-o zi vom trai in pace cu totii cresteau direct proportional cu emotia.
un moment istoric pentru mine a fost atunci cand 13 piane cantau la unison tema din fantoma de la opera, era foarte greu sa pici pe masua cu cel de langa tine, mai ales cu inca 24 de alti copii (pt ca erau cate 2 la pian).
asa m-am indraostit eu de muzica simfonica.
acum doi ani pe vremea aceasta repetam intens repertriul de turneu pentru ultima plecare in Brive-la-Gaillarde, Franta pentru festivalul Orchestrades Unierselles.
si stiu ca am mai postat odata acesta poza, dar nu am apucat sa spun ce simblizeaza.
aici e doar o bucatica de cor (lotul de turneu), care dupa un pranz bun, s-a gandit sa multumeasca printr-un catecel (sau mai multe) si sa-i bucure si pe ceilalti participanti (si datorita faptului ca "instrumentul" nostru era mai usor de carat :P ).
mi-e dor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu