m-au apucat intrebarile, si contemplarile si..fir'ar, de ce nu pot sa ma gandesc si eu la ceva roz sau ceva de cumparat ca o blonda adevarata (si da, sunt naturala).
astazi ma intrebam: "oare imi place ceea ce fac?" "imi place viata mea asa cum este?" sau "ce am de gand sa fac cu viitorul meu?". uneori am senzatia ca sunt mai confuza decat eram la 10 ani, cand visam sa ajung pe vreo scena mare (am ajuns 3 ani mai tarziu), sau visam sa ma fac doctor si sa salvez vitile oamenilor (deja e banal de blond pe aici).
si dupa ce mi-am pus toate intrebarile de mai sus am ajuns la concluzia ca in viata am sa fac lucruri care sa-mi aduca multi bani, in limmita bunului simt si al spiritului crestin. cu toate astea, banii nu vor fi numai pentru benefiuciul meu (nu ca nu mi-as dori haine dior sau rochii valentino), dar modul in care am fost crescuta si sensibilitatea (care mi se pare uneori un handicap) nu ma lasa sa merg mai departe fara sa dau inapoi macar o bucatica, sau fara ca macar sa incerc sa ajut la randul meu alti oameni pentru a se ridica.
cum spuneam si in post-ul trecut idealul meu in viata este sa am indeajuns de multi bani incat sa pot construi o serie de adaposturi, poate unul imens in care sa ajut oamenii cu resurse financiare limitate, in general oameni defavorizati. ideea e ca in centrele acestea sa existe persoane calificate (si bine platite) care sa le dea o educatie oamenilor nevoiasi, sa incerce sa-i readuca in societate, pentru a-i reintegra.
in cazul batranilor, as putea construi un adapost dedicat lor. un loc unde sa poata juca linistiti table, wist sau sa se uite la filme vechi.
una peste alta, scopul meu in viata e sa ajut oameni, asa cum si eu am fost ajutata ( nu, eu am avut o familie iubitoare, nu am crescut pe strada), cand zic ajutata ma refer la cei din jurul meu care mi-au dat puterea sa lupt si m-au sprijinit cand a fost nevoie.
Lumea nu e făcută pentru oameni singuri.
Acum 4 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu