traim in secolul vitezei. imi spun asta mereu si cu toate astea raman mereu in urma, sau uimita de cat de repede s-au dus momente importante din viata mea. nu mi se pare corect sa petrec 9 ore la birou, de luni pana vineri, si cel putin alte doua in trafic, ca apoi in weekend sa trec si pe la facultate. este greu ca dupa ce 12 ani am simtit vacanta de vara (desi nu m-am bucurat niciodata de 3 luni de vacanta pentru ca doua le munceam la cor), vacanta de craciun, vacantadin februarie si cea de paste, sa am brusc doar 21 de zile de vacanta anuala. si cel mai coplesitor mi se pare atunci cand reusesc sa meditez putin la ceea ce fac si se intampla in jurul meu, aproape ca ma deprim complet.
traim in secolul vitezei, dar nu neaparat ca lucrurile se intampla mai repede ci pentru ca noi fiind prea ocupati nu mai suntem contienti de trecerea timpului.
unde-i copilaria cand nu aveam griji si zambeam soarelui?
Lumea nu e făcută pentru oameni singuri.
Acum 4 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu