acum multi multi ani, pe cand inca nu se inventase limbajul, oamenii se intelegeau prin sunete, priviri, gesturi. atunci ningea cu fulgi mari si marunti in forma de disc, fara o forma bine structurata.
anii au trecut si oamenii au descoperit cuvintele. de fericire au inceput sa le arunce, sa le mestece, folosindu-le si totusi fara sa le adune intr-un enunt cu inceput si sfarsit sau cu vreo logica. se zice ca atunci a nins pentru prima data cu fulgi asemanatori celor de azi, dar chiar si asa, erau amestecati: unii aveau forma de disc, altii de glob, altii de lacrima, dar de data asta nu mai erau compacti, semanau cu mici cutiute de diverse forme.
mult mai tarziu cand omul a deslusit intelesul cuvintelor a inceput sa ninga. fulgii erau mari si frumosi, dar nu erau toti la fel. cuvintele folosite de oameni se ridicau pana peste nori si pentru fiecare cuvant un fulg capata o anumita forma. astfel pentru cuvinte ca : iubire, multumesc, fericit etc., se formau fulgi cu forme pe care ar fi fost gelosi cei mai mari sculptori ai renasterii; iar pentru cuvinte ca: ura, minciuna, moarte etc., se formau fulgi iregulari, urati si mici si mari.
asa s-au format fulgii asa cum ii stim noi azi. uita-te pe fereastra, poate vezi cateva cuvinte rostite de tine in fulgii ce cad chiar acum peste oras.
Lumea nu e făcută pentru oameni singuri.
Acum 4 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu