marți, 7 aprilie 2009

prima data cand...

acum multi ani, pe cand eram doar o copila, am plecat in primul meu turneu. era prima data cand ieseam din tara (ceva mai mult de bulgaria) si de asemenea prima data cand plecam fara ai mei. bun, si pentru ca era prima data, nu stiu cum se face ca am nimerit turneul tocmai in america, mai exact statele unite ale americii. nu le-a fost usor parintilor sa-si lase odrasla sa plece, mai ales ca era asa departe, unde mai pui ca asta se intampla la doar o luna de la atentate (da alea mari cu wtc-ul).

sarind peste prea multe detalii (ca vreau sa ajung la subiectul urmarit), acolo am stat in gazda (adica cateva familii s-au oferit sa primesca pentru o saptamana 2-3 sau mai multi copii) gazda noastra s-a gandit sa profite de cele 2 ore libere dintr-o dupa-amiaza si sa ne ofere o plimbare prin mall, ca si asa se apropia haloween-ul si mai avea ceva cumparaturi de facut. noi (cele 2 fete) am dat zambarete, nevoie mare, din cap si am purces spre mall.

daca nu ma insel prin 2001 inca nu se deschisese mall-ul nostru, deci va dati seama ce a fost pe capul nostru cand am intrat acolo. mie una stiu ca mi se roteau si capul si ochii, de ma mir ca nu am patit nimic. era totul ca un paradis, mai ales ca noi vazuseram asa ceva doar in filme (saved by the bell) si visam sa avem si noi asa. ma rog, facem un mic tur, am oprit putin la haine si apoi am mers mai departe. am intrat intr-un magazin pe genul meli-melo. patru pereti plini de oglinzi si de bijuuri sclipicioase, ca nu stiai la care sa te uiti mai intai. personal, am fost fascinata. mi-aduc aminte ca mi-a placut enorm un inel in forma de verigheta, roz pal (eh, hai ca eram copil) si cu multe pietricele incolore. rezultatul era impresionant. gazda cand ne-a vazut incantarea din ochi, s-a bucurat si ne-a lasat sa ne alegem ce vrem si se va fi considerat cadou de la ea. la cat am fost de fascinata de inelul acela, bineinteles ca l-am ales, dar n-am fost atenta si am ales o masura prea mica pentru degetele mele. iti dai seama ca am avut parte de o mare dezamagire cand am aflat asta, nu? dar m-am orientat si azi il port pe lant. pentru ca si astazi imi mai place.

atat pentru azi, data viitoare va povestesc cum mi-am capatat porecla "micutza terorista"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu