mica terorista

acum multi ani, pe cand eram doar un novice in corul de copii radio am fost aleasa, dupa o selectie riguroasa, sa ma alatur lotului de turneu. pentru mine a fost un moment extraordinar pentru ca incununa 3 ani de munca, concerte si inregistrari. astfel, pe 13 octombie 2001, la doar o luna de la oribilele atentate m-am imbarcat alaturi de colegi catre "taramul promis" (aka SUA).

cred ca le voi multumi tota viata parintilor mei ca au avut curajul sa ma lase sa plec in conditii incerte de razboi, mai cu seama ca era vorba de un festival international care se numea "vocile prieteniei", iar noi eram constienti ca exista o posibilitatea sa fim bombardati acolo, de asemenea si pentru faptul cala scrut timp acolo aveau sa se desfasoare olimpiadele de iarna.

pentru a evita aeroportul din NY am hotarat sa ocolim putin. astfel am ajuns sa schimbam 3 avioane (ruta bucuresti-amsterdam-minneapolis-salt lake city). sa vezi ce frumos e sa astepti 8 ore in aeroport, obosit, nerabdator, cu putin rau de avion.

timpul trece, ne imbarcam in trans-atlantic si ajungem in minneapolis, unde desi erau 2 ore pana la imbarcare, erau si multe controale de trecut. ei bine, nu stiu cum se face, ca eu cea mai alba si mai blonda din tot corul, cea care ar fi putut trece drept americanca fara probleme, am fost luata in vizor de autoritatile din aeroport. astfel cand ajungeam la control, desi eram in mijlocul sirului, de la mine se mai adauga o masura de siguranta. ok, nu am nicio problema cu asta, dar atunci cand am ajuns in punctul de imbarcare pentru salt lake city am stat mai bine de jumatate de ora sa-mi pot ridica biletul, motiv pentru care a intarziat si avionul (hihi). nu stiu sigur ce s-a intamplat, dar expresia doamnei de la ghiseu si cautarile ei frenetice mi-au ramas pe retina si azi. drept recompensa, colegii de cor, in frunte cu dirijorul au ras de mine, ca desi eu m-as fi incadrat perfect printre ei, tocmai pe mine ma luau mai la zor. si de atunci porecla mi-a devenit "micutza terorista".