robotei

cu toate ca vreau sa fiu fericita sau mai bine zis zambareata, poate va indemn si pe voi, nu pot sa nu ma gandesc ca suntem niste fiinte triste. ca niste robotei, umblam cat e ziulica de lunga, muncim, slugarim, ca la sfarsit de luna sa avem un chior in buzunar.

acum ceva timp, ani as putea spune, am intalnit un personaj, despre care la vremea respectiva am zis ca-i lipsesc cativa cromozomi. avea 23 ani si cu toate astea statea cu mana intinsa la mama-sa. mai lucra din cand in cand, dar nimic serios. la vremea respectiva am considerat ca e un ratat, dar abia acum realizez ca el era mai destept decat noi, cei din jurul lui. Noi care la 19 ani ne chinuiam cu facultate si loc de munca full-time, dar care aveam rate la telefoane, masina, laptot etc. omul ala este liber, asta a inteles el spre deosebire de noi.

bucurenci a lansat o intrebare buna la un moment dat: "de ce iti e frica in 2009?". mie una mi-e frica sa renunt la actualul loc de munca, cu toate ca mi-as dori-o. mi-e teama ca nu voi mai avea bani de rate, de iesit in oras, de plecat din bucuresti.

in concluzie sunt un robotel care munceste full-time, face si facultate si fara curajul de a pune stop.

p.s.: nu ma intelegeti gresit, nu sunt un trantor, dar mi-as dori sa am mai mult timp sa ma bucur de viata, de asemenea poate e si job-ul care nu ma atrage atat de mult.

p.s. 2: poate ca daca nu-mi mai e frica in 2009, o sa fac ceea ce simt ca trebuie.