marți, 7 aprilie 2009

amintiri din scoala I

in prag de sarbatori m-au napadit amiontirile din generala. am fost un copil tare neastamparat, dar chiar si asa profesorii ma iubeau mult (cu exceptia profelor de romana :P ). parca nu exista an in care sa nu fac vreo trasnaie.

mi-aduc aminte ca intr-un an, cred ca eram a 6-a sau asa ceva, ma plimbam pe coridor cu o prietena, si de undeva se auzea un telefon mobil sunand in continuu. hai sa zicem ca dupa cateva minute nu prea il bagi in seama, dar daca il auzi deja de cel putin 15, parca te apuca pandaliile, mai ales daca are si o sonerie "aleasa". din pacate eu nu am realizat ca era un telefon mobil (pe vremea aia erau mai rare, abia aparusera), ci am crezut ca e un telefon de jucarie (deh, soneria chiar era una "aleasa"). astfel ca la un moment dat am trecut pe langa unul din profii de sport, care m-a intrebat ce se aude asa. nu prea-l aveam la inima pe tip, era cam ingamfat, asa ca de frustrare si probabil si din dorinta de a parea "cul" am zis: " nu stiu, dar daca-l prind i-l sparg in bucati", eu ma gandeam, asa cum am mai zis ca era un copil tembel caruia ii placea sa se joace cu nervii celorlati in timp ce erau la ore (da, ajunsesem mai devreme de asta ma plimbam de colo-colo). proful nu a inteles f bine ce am vrut eu sa zic, iar dupa ce a auzit ca ala era telefonul unei directoare, pe care-l furase cineva, acum fiind ascuns undeva, a presupus ca eu sunt voinovata.

asa ca in cateva ore eu am fost trasa la raspundere, pentru ca altfel de ce as fi zis ca "daca il prind il sparg". se vede ca era profesor de sport, nu prea jdeca bine (scuzati, dar profesorii din scoli de cartier, mai ales cei de sport, in general nu se dovedesc a fi genii). astfel parintii mei au fost invitatii a doua zi de dimineata in biroul directoarei, alaturi de mine, bineinteles.

in urma discutiilor s-a descoperit ca n-aveam cum sa fiu eu "hotul", pentru ca la ora la care directoarea a ramas fara telefon eu eram acasa in pat, in lumea viselor.

Concluzie:
1. sa-mi tin gura!
2. domnul T e un tembel cu T mare pentru ca a facut marea legatura intre stressul meu provocat de zgomotul enervant si furtul propriu-zis al dispozitivului...

P.S: cand am intrat in biroul directoarei si avazut cine era acuzata fata ei exprima mai multe lucruri in acelasi timp: il cunosc pe copilul asta de cand era bobocel, domnul T e un tembel ca a acuzat-o.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu