liceul.loc de tortura,loc de formare,dar tare mult mai tanjesc dupa el...ma uitam azi printre pozele fostilor colegi si-mi dau seama ca tare mi-e dor de ei si de nebunia liceului.
eu am fost unul din acei copii norocosi care si-au iubit enorm liceul (cu toate ca am chiulit in draci intr-a 12-a) ,si care au avut noroc sa intaneasca colegi buni si mai putin buni (dar mai mult buni decat putin buni).acum am senzatia ca nu am apucat sa le spun cat de mult ii apreciez si cat de mult tin la ei.
ultimele saptamani de liceu au fost asa grele si stresante ca nici nu am fost constienta ca totul se temrina aici si o sa ne mai vedem doar asa din intamplare si pe rand,cu totii abia peste 10 ani si nici macar atunci cu totii
imi e tare dor de colegele de banca,de profa de eco si sarcasmul ei,care de multe ori m-a pus in dificultate (sa rad sau sa ma supar),de profa de bio si al ei "albu, te distrug!!!" care imi ingheta sangele in vene,de magistra care venea mereu cu stiri si ne certa ca-i suparam pe profi cu vorba noastra interminabila (well,ce sa-i faci,erau 29 de fete)....
cu siguranta o sa-mi fie mereu dor de anii de liceu si o lacrima invizibila o sa fie mereu undeva intr-un colt al ochiului cand ma voi gandi la toate sentimentele resimtite in acesti 4 ani...
trebuie sa recunosc ca m-am gandit f serios sa raman repetenta,dar era deja prea tarziu
Lumea nu e făcută pentru oameni singuri.
Acum 4 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu