despre comunism...

toata lumea are cate o opinie cand vine vorba de dictatorul ceausescu.

unii il lauda ca afacut multe lucruri bune, ca le-a dat cate un loc de munca tuturor, ca nu au murit de foame.

altii il condamna ca a ucis o multime de femei nelasandu-le sa faca avort(si-l provocau singure si riscul de a muri era direct proportional cu ego-ul conducatorului de pe acea vreme), apoi a infometat milioane de oameni, a ingropat intelectualii, a distrus biserici, a legat libertatea de maini prin politia politica. pana si reginei (elisabeta a II-a) ii e rusine sa-si aduca aminte ca l-a plimbat cu trasura.

eu nu ma pot pronunta cu privire la acest om, in schimb, incercand sa dezgrop acea particica de istorie, pe care am privit-o prin ochi de sugar nu pot sa nu ma gandesc la ultimele lui clipe.

oare ce a fost in sufletul lui cand a fost condamnat fara drept de apel. poate ca a fost un criminal, poate ca a comandat lucruri infioratoare, dar pana la urma era doar un om, iar noi ce drept avem sa judecam un om si mai ales avem noi dreptul sa-l condamnam la moarte? noi, in conditiile in care nu suntem in stare sa facem din lut viata, asa cum putem transforma viata in lut.

si ma mai gandesc, ca fiind barbat, casatorit cu o femeie, despre care cel putin se considera ca o iubea, oare cum s-a simtit atunci cand a fost si ea condamnata alaturi de el, fara a putea face ceva sa o apere.

eu nu pot uri pe cineva pe care nu am avut ocazia sa-l cunosc. fiecare e subiectiv, fiecare a trait bucatica lui de istorie. pentru mine inseamna alimentara de la strada, unde erau lustre cu ventilatoare ce parea asa gigantice, cu aprozarul de la colt, unde mirosea mereu a ceapa, mai inseamna "scarile albastre" de unde luam paine turceasca, sau "scarile galbene" de unde luam paine pentru mami, inseamna momentul cand am invatat ce inseamna banii si ce putere au si mai inseanma o copilarie fericita.