acum 2-3 zile ma uitam la "the sisterhood of the travelling pants 2" si o replica parca m-a lovit. carmen povesteste in cateva cuvinte ce s-a mai intamplat in timpul in care nu le-am vazut, apoi lasa sa se inteleaga ca toate fetele au trecut mai departe in viata lor, dar doar ei parca ii e mai greu sa se integreze, sa treaca mai departe. parca mi-a citit sufletul....
parintii imi spuneau mereu ca anii de licu sunt cei mai frumosi. avand in vedere ca ultimii doi ani de gimnaziu au avut in ei doar o prietena buna, dar un mare haos in clasa nu prea i-am crezut. astfel in prima zi de liceu m-am dus senina, stiind ca mai rau decat fusese deja nu avea cum sa fie. aveam ocazia sa o ia de la capat, pentru ca aici nu stia nimeni de copilul zvapaiat, care sa certa mereu cu toti si nu de putine ori s-a luat la paruit cu altii (despre asta voi povesti alta data).
liceul a debutat cu o alta "eu", una mai blanda, mai zambitoare si cu siguranta mai sociabila. nu am fost niciodata fata populara, si cu siguranta imi amuzam colegii cand aveam curajul sa pun intrebari la ore, dar aveam ceva special care i-a fermecat pe toti in timp: pasiunea. puneam pasiune in tot ce faceam, chiar si o banala intrebare era sprijina de pasiunea de a stii mai multe.
nu ma mai lungesc, ca nu vreau sa pierd ideea: dragilor, bucurati-va de fiecare secunda, de fiecare moment, ca nu se va mai intoarce. fuge timpul si apoi te lasa singur si batran, cu multe amintiri, dar si regrete ca nu ai facut mai mult, ca nu ai stiut sa pretuiesti mai mult CLIPA, caci ea este zeul in viata noastra
Lumea nu e făcută pentru oameni singuri.
Acum 4 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu