vineri, 9 octombrie 2009

solutia, poate mai buna decat speram :)

de ceva timp ma framanta integrarea tiganilor in societate. da, folosesc sintagma tigan pentru ca mi se pare corecta si nediscrminatorie spre deosebire de rromi. ma rog, nu vreau sa o iau de la capat cu discutia asta.
acum ceva timp am avut o idee, stiam ca are o crapatura si ca nu merge, mi se parea un pic extremista, dar stiam ca are un sambure bun si trebuie sa-l dezvolt.
initial visam la construirea unei scoli imense cu internat pentru copiii tigani, in special din familiile defavorizate. aici aveau sa primeasca un patut cald, mancare gatita de 3 ori pe zi si profesori calzi care sa le insufle incredere in ei si dorinta de a ajunge cat mai sus. problema e ca aceasta solutie era prea naiva si cel mai important, nu solutiona problema, adica integrarea, ci o facea si mai neagra tocmai prin separarea lor. aici era buba, cum vrei sa ii sprijini sa le spui ca-i vrei in jurul tau daca-i izolezi?

azi mi-a venit o idee geniala: nu stiu cum, dar vreau (asa se intampla mereu, vreau lucruri mari si uit sa ma gandesc la resurse) sa infiintez sau sa ajut la infiintarea unui centru cu internat care sa functioneze ca scoala si liceu, pentru familiile numeroase si venit mic, practic pentru toate familiile care nu au posibilitati financiare indeajuns de mari incat sa-si creasca puiutul de om astfel incat acesta sa beneficieze de o educatie buna si sa aiba sansa de a ajunge cineva "mare" daca-si doreste asta.

sunt de parere ca la ora actuala romanii nu ii urasc pe tigani si nu ii discrimineaza asa cum prost s-a format imaginea in tarile straine, ci mai degraba romanii urasc obiceiurile nesanatoase pe care nu numai tiganii le au ci si romani. toate astea au la baza lipsa unei educatii asa cum se cuvine pentru ca sunt indrumati gresit de parinti care la randul lor au fost indrumati gresit si e mai usor sa se gandeasca la prezent decat la viitor. de multe ori se nasca in familii alaturi de alti cativa frati, e nu au ce sa le puna pe masa, in afara de o bucata de paine si niste apa. mancarea gatita, calda, apare doar in vise sau in reclame. si acum fii sincer cu tine insuti, daca tie ti-ar dansa matele de foame ai zabovi desupra cartii de literatura sau ai cauta din priviri ceva cu care sa le potolesti? si daca ai inteleg sa statura micuta si agilitatea te pot ajuta sa faci rost de ceva care sa-ti cumpere putin timp de liniste in razboiul cu foamea, ce ai face? te-ai gandi la cum vei arata cu diploma in mana peste 12 ani sau cum se simte un stomac plin? si peste 12 ani cand vei avea diploma in mana, daca, si cel mai probabil vei fi imbracat cu haine decolorate si vechi, cum vei fi angajat de o firma serioasa care sa te rasplateasca dupa atatea ore petrecute la birou? si cum poti ajunge in elita doar invatand, in conditiile actuale? scoala romaneasca este una foarte serioasa, pe care o admir, dar in urma numeroaselor experimente catastrofale din utlimii ani cred ca s-a degradat cumplit. salariul rusinos de mic nu atrage oameni de valoare care sa se dedice acestui segrement asa cum ar trebui, mi se pare normal. dupa ce ai studiat atatia ani, esti calificat, sa castigi la fel de mult ca o casiera sau o vanzatoare, ce poate foarte bine sa nu fi terminat nici macar 8 clase. cum poti sa ceri tu unui om care nu-si permite sa-si plateasca toate utilitatile lunare si sa-si cumpere si mancare (nu mai pomenesc de haine, incaltaminte, iesit in oras, ca asta e lux) dintr-un salariu mizerabil, sa-si dea si sufletul invatand serii nesfarsite de elevi in tot atat de nesfarsite programe? un copil cu mijloace financiare modeste trebuie sa aiba noroc sa poata ajunge student bugetar, doar cu materia predata la scoala, fara vreun ajutor in particular. dar deja deviez de la subiect.
idea ar fi sa aleg pe spranceana oameni foarte capabili, calificati si pasionati, pentru a pregati noua generatie, viitorul tarii noastre si astfel am rezolva mai multe probleme:
1. problema integrarii minoritatii majoritare (stiu, suna ciudat)
2. acordarea copiilor defavorizati de a avea parte de o educatie demna
3. o viziune mai optimista asupra viitorului tarii noastre


suna naiv si departe de a fi realizbil, dar am o viata intreaga pentru a-l aduce la realitate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu