azi ma simt ca un portretist. trag o linie si puf apar faptele din ultimii 2 ani si jumatate. iti multumesc tie, cel care mi-ai fost aproape in calatoria asta ce seamana mai degraba cu un montagne rousse si chiar daca nu a fost mereu peste curcubeu.
trag linie si incep sa colorez:
alb - pentru masinuta pe care ai cumparat-o acum aproape 2 ani si pentru care ai muncit din greu si inca mai muncesti
verde - pentru toate peisajele pe care le-am vazut impreuna in tot acest timp, la inceput cu trenul, acum alaturi de calutul alb din poveste
crem - pentru casuta pe care mai ai putin si o termini, alaturi de parintii tai. ati muncit mai cu spor decat furnicile sau albinele, dar rezultatul este uimitor, este acasa.
portocaliu - pentru firma pe care ai construit-o de la zero, pentru tot ce ai realizat si toata munca depusa pentru ca nu oricine poate reusit ce ai facut tu acolo. de asemenea pentru actualul loc de munca ce a devenit o a doua familie si unde ai gasit de facut ceea ce-ti doreai de mult.
albastru aprins - pentru toate realizarile profesionale, caci sunt asa multe ca nu as avea loc pe tot blogul sa le scriu.
rosu - pentru iubirea ce ti-o port. mi-ai castigat increderea si mi-ai devenit confesor, esti omul care ma sprijina in incercarile prin care trec si ma ajuta oricand fara sa aiba un interes, omul care ma tempereaza si ma incurajeaza, esti echilibrul meu.
fondul este galben - pentru ca trebuie sa ne concentram sa ducem la capat tot ce ne-am propus, si pentru ca esti o culoare optimista. ea ne va zambi de pe cer dupa furtuni in care am crezut ca ni s-au inecat corabiile.
multumesc pentru atatea culori in care mi-ai desenat viata, aproape am facut un curcubeu si au trecut abia 2 ani .
te iubesc!
Lumea nu e făcută pentru oameni singuri.
Acum 4 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu