amazoana

vai vai am facut testul haios si am iesit:

simpatic si real, nu :P (acum colegii de generala rad pe sub mustati amintindu-si de nebuniile facute de mine :)))) )

adiemus

aceasta piesa face parte din sufletul meu. te rog sa o asculti cu inima, nu incerca sa intelegi cuvintele pentru ca nu au sens. ea face parte din proiectul meu de absolvire al corului de copii radio, proiectul pe care l-am iubit, cred, cel mai mult.

asculta si deschide-ti sufletul.

metamorfoza

azi sunt motivata mai mult ca niciodata sa construiesc o persoana mai buna sau mai bine sa zis sa imbunatatesc actuala persoana si sa construiesc acolo unde este nevoie. vreau, imi doresc si pot.
dtay tuned and you'll find out how and what!

sesiune anul 3 semestrul 2 si o licenta

sa ghicesc: welog este iar la pamant? oare de ce nu ma mir?

ei bine azi vreau sa ma plang, dar sa nu ma luati complet in serios, e mai degraba un alint :P
dupa cum bine stiti, eu sunt in anul 3 la comunicare si in curand voi lua in piept ultima sesiune de examene din invatamantul universitar (cu exceptia restantei din septembrie :P ). ei bine, profii nostrii s-au gandit ca daca tot avem de facut o licenta de minim 40 de pagini si avem ceva de lucrat la ea sa ne dea la fiecare materie cate 2 proiecte de cate 15 pagini cel putin si vreo 5 carti de fiecare pentru bibliografie. asta asa ca sa ne boteze si ei in al 12-lea ceas. eu ma intreb acum, oare unde le e capul? ce au facut ina nul 2? de ce nu ne-au ciomagit atunci cand toata atentia ne era asupra invatatului, de ce acum in ajuns de licenta cand doar asta ne procupa? chiar asa de mult s-au atasat de noi ca vor sa ne traga in an suplimentar? dar oare nu sunt constienti ca si la master tot la dansii ramanen? inca doi ani o sa ne mai suporte. of...cata minte...

short

intuneric. vant si ploaie. vedere incetotasat. pasi. par blond inmuiat si incalcit. haine ude. siroaie. lacrimi. motor. faruri. scarsnet de roti. bum. corp. mijlocul strazii. durerea inceteaza.

cuvintele nu-mi mai ies cum trebuie. studiez la facultatea de comunicare iar comunicarea mi-a devenit mai prosta pe cat am studiat mai mult. un paradox as spune, dar asa se intampla cand ajungi sa intorci pe toate fetele un cuvant sau o expresie si pana la urma expira timpul de raspuns. bineinteles ca raspunsul va fi cel mai slab posibil, pentru ca de teama sa nu ratezi ocazia scoti primul cuvant care-ti vine in minte, gandindu-te ca oricum ai face tot se poate interpreta eronat.

sentimente neplacute

fascinant cum o simpla poza cu mutra ta mi-a trezit sentimente de care nu credeam ca sunt capabila. au trecut mai bine de trei ani si inca imi trezesti o repulsie si mai mare decat atunci. scarba amestecata cu o suparare foarte mare pentru mine ca m-am lasat prostita cu atata timp in urma. inima a luat-o la trap, sangele alearga prin vene de parca ar fi o cursa de cai si ma intre: oare de ce? au trecut totusi 3 ani de atunci. o ura inexplicabila mi-a cuprins sufletul si imi pare rau...imi pare rau pentru mine. chiar si dupa atata timp nu m-am maturizat si nu am invatat sa-mi accept greselile. mi-as dori sa nu imi para rau ca te-am cunoscut...dar imi pare

asa e ca-s frumoase? le-am gasit pe net, dar am uitat site-ul. o sa incerc sa-l gasesc sa-l vizitati si voi :)

mi-e dor de tine, mi-e dor de noi....

probabil este de vina si vremea si vremurile, dar mi-e dor de tine, mi-e dor de noi.

poate imbatranesc si incep sa privesc la vremurile fara griji cand totul era roz chiar si atunci cand era innourat. mi-e dor de serile in care chicoteam de fiecare baiat intalnit si reactiile lui, cand radeam de "plastice" si ne intrebam daca mai au ceva natural sau oare cum arata dimineata, cand radeam de barbulescu pentru ca el considera ca daca manaci de la McD's slabesti. mi-e dor de moemtele cand radeam de gagicile obsedate de cure de slabire, cu toate ca aratu ca niste bete, cadn radeam de colegele interesate doar de "ce se mai poarta" si cum pot ajunge reginele snobiei.

anii au trecut, ne-am schimbat, am crescut si am capatat drumuri diferite, dar undeva in drumul nostru a intervenit un traznet si ne-a speriat si suparat, apoi ne obligat sa mergem pe drumuri separate. vreau sa imi oblig drumul sa coteasca spre al tau, dar am nevoie sa-ti calauzesti si tu drumul, macar un pic spre mine, pentru a avea succes.



ps: mi-e dor de tine, mi-e dor de noi!

ps2: nu e vorba de un baiat, daca nu v-ati prins..

basme

poza asta ma face sa visez la basmele din copilarie si sa-mi doresc sa ma adapostesc inca odata printre ele, mai ales ca acum e asa urat afara ca simti nevoia sa evadezi undeva unde e mai cald :)

bucati de amintiri

....

e ca si cum un aspirator a intrat cu nonsalanta in sufletul meu si a supt tot ce a putut, singurele emotii ce-mi mai strabat venele sunt durere, tristete, dezamagire.

stii care e cel mai cumplit sentiment, in afara de acela al invizibilitatii sociale? al dezamagirii personale! atunci cand reusesti performanta de a te dezamagi singur esti ca si mort pe dinauntru, mai simti doar durere, dezechilibru si nici macar un pic de incredere.

azi mi-am pierdut pofta de viata

another afrodita

patura alba de plus....

o ceata laptoasa ca o patura de plus alb-gri acopera bucurestiul. sunt putin tematoare, dar in acelasi timp fascinata de misterul pe care-l ascunde ...parca totul este in reluare, ochii luminosi ai masinilor apar ca doi licurici in departare si cu cat se apropie mai mult cu atat poti ghici mai sigur silueta mutanta. doar cativa curajosi s-au avantat in dimineata asta pe strazi si parca ne-am mai pierdut din avant odata parcursi primii 100 de metri, sau poate inca mai motaim si avem senatia ca volanul e de fapt o perna.
bucurestiul pare astazi desprins desprins dintr-o poveste sau un vis. e mult prea linistit si primitor, dar si misterios pentru a parea verosimil...si cu toate astea este real. cu siguranta asta e una din zilele acelea in care imi face placere sa merg la serviciu pentru ca in jurul meu e liniste si armonie, stresul face parte doar din cosmaruri, fara griji, fara graba, doar noi...cateva suflete trezite devreme ce se indreapta molcom catre ...dar cine stie unde

poza asta seamana putin cu mine din punct de vedere mental. ma simt legata, inchisa, intr-o lume urata si gri din punct de vedere profesional.

change....

in mod oficial caut de munca in domeniul pr. gata, mi s-a pus pata. nu mai vreau sa lenevesc intr-un scaun si un job atat de banal, ca-l poate face orice musca fara creier si doar cu putina organizare. simt nevoia sa ma implic, sa-mi incordezi muschii mentali si sa creez concepte extraordinare, pentru ca am iubit prea mult facultatea asta si am studiat si am visat si pentru ca a venit momentul...e momentul schimbarii pentru mine: vreau sa fac ceva in domeniul pentru care m-am pregatit!

when you're doing the wrong thing, it fires back!
acesta ar fi citatul zilei, pentru ca am de gand sa despic in patru o probema simpla dar enervanta. e uimitor cum angajarea in urma unui santaj a unui incompetent atrage dupa sine aparitia unor probleme, care din pacate tot in capul celor "mici" se sparg. este vorba de o companie mare, romaneasca, care riscand sa ramana fara unul din cei mai mari clienti a fost de acord sa angajeze un flutura-vant. acest incomepetent este motivul pentru care o intreaga echipa lucreaza deja de o saptamana jumatate fara pauza, de la 9 dimineata pana tarziu in noapte sau chiar pana a doua zi acest incompetent este motivul pentru care nici macar la ora asta din noapte nu am ajuns acasa, acelasi personaj este de vina pentru ca un prieten si-a petrecut ziua muncind, in loc sa inchine un pahar de sampanie cu ceilalti, pentru care noi motaim pe canapea in sperata ca ajungem in seara asta acasa...dar a trecut si seara, a trecut si ziua, a venit o alta si lucrul inca nu s-a terminat.
momentan simt ca ard de nervi si nu vreu sa-mi inchipui cum as reactiona daca l-as avea pe "domn" in fata. cu siguranta ar rosi in urma discursului meu, fie de nervi, fie de rusine. ce e trist e ca nu pot pleca, asa cum as face in mod obisnuit atunci cand as simti ca cineva ma ia de fraiera. acum este vorba de un santaj inter-companii. sa ma explic, este vorba de un client destul de important pentru compania care lucreaza in momentul de fata si se pare ca brusc avem concurenta...asta se intampla cand in firma client apare un angajat cu o pila la alta firma si incepe sa saboteze primul provider. in momentul de fata acest individ a dat comanda sa ii fie livrat un catalog de nu mai putin de 132 pagini intr-o saptamana si jumatate. poate nu ar fi asa greu, dar atunci cand tu inca nu ai documentatia de la toate departamentele pentru ca esti cu mintea aiurea si nu esti in stare sa intrebi. of, mi-e teama ca sunt asa obosita ca nu mai pot gandi rational, nici coerent....noapte buna drgilor, sper ca maine seara sa nu postez din aceasi situatie :(

informatiile incomplete creeaza panica

am innebunit cu totii!
aceasta invalmaseala de informatii incomplete nu are alta menire decat a starni panica. pana si eu, om ceva mai linistit de felul meu, m-am alarmat ieri la o simpla usturime in gat, aveam senzatia ca vine sfarsitul lumii. e adevarat ca grija mea era sa nu transmit mai departe, fiind foarte stresata pentru ca in jurul meu sunt multe persoane care ar putea suferi mai mult de pe urma virusului astuia. motiv pentru care acum am setul meu de vesela, o masca pentru iesitul in public si pastrez o distanta de cel putin 1 metru jumate fata de ceilalti, ma spal de cate ori pot pe maini (aproape mi-am terminat complet crema de maini :P) si asa mai departe.
mai trist este ca panica ne-a transformat in ipohondri. asa de tare m-am convins ca sunt bolnava ca aseara am facut febra, am avut ameteli si o mica durere de cap, iar de dimineata eram caun nou nascut. ceea ce ma face sa ma intreb: oare eram obosita asa de tare sau mi-am indus singura starea de rau?

the lovestory of two strangers in paris