mi-e dor de tine, mi-e dor de noi....

probabil este de vina si vremea si vremurile, dar mi-e dor de tine, mi-e dor de noi.

poate imbatranesc si incep sa privesc la vremurile fara griji cand totul era roz chiar si atunci cand era innourat. mi-e dor de serile in care chicoteam de fiecare baiat intalnit si reactiile lui, cand radeam de "plastice" si ne intrebam daca mai au ceva natural sau oare cum arata dimineata, cand radeam de barbulescu pentru ca el considera ca daca manaci de la McD's slabesti. mi-e dor de moemtele cand radeam de gagicile obsedate de cure de slabire, cu toate ca aratu ca niste bete, cadn radeam de colegele interesate doar de "ce se mai poarta" si cum pot ajunge reginele snobiei.

anii au trecut, ne-am schimbat, am crescut si am capatat drumuri diferite, dar undeva in drumul nostru a intervenit un traznet si ne-a speriat si suparat, apoi ne obligat sa mergem pe drumuri separate. vreau sa imi oblig drumul sa coteasca spre al tau, dar am nevoie sa-ti calauzesti si tu drumul, macar un pic spre mine, pentru a avea succes.



ps: mi-e dor de tine, mi-e dor de noi!

ps2: nu e vorba de un baiat, daca nu v-ati prins..