sâmbătă, 30 ianuarie 2010
....
e ca si cum un aspirator a intrat cu nonsalanta in sufletul meu si a supt tot ce a putut, singurele emotii ce-mi mai strabat venele sunt durere, tristete, dezamagire.
stii care e cel mai cumplit sentiment, in afara de acela al invizibilitatii sociale? al dezamagirii personale! atunci cand reusesti performanta de a te dezamagi singur esti ca si mort pe dinauntru, mai simti doar durere, dezechilibru si nici macar un pic de incredere.
azi mi-am pierdut pofta de viata
marți, 1 decembrie 2009
patura alba de plus....
o ceata laptoasa ca o patura de plus alb-gri acopera bucurestiul. sunt putin tematoare, dar in acelasi timp fascinata de misterul pe care-l ascunde ...parca totul este in reluare, ochii luminosi ai masinilor apar ca doi licurici in departare si cu cat se apropie mai mult cu atat poti ghici mai sigur silueta mutanta. doar cativa curajosi s-au avantat in dimineata asta pe strazi si parca ne-am mai pierdut din avant odata parcursi primii 100 de metri, sau poate inca mai motaim si avem senatia ca volanul e de fapt o perna.
bucurestiul pare astazi desprins desprins dintr-o poveste sau un vis. e mult prea linistit si primitor, dar si misterios pentru a parea verosimil...si cu toate astea este real. cu siguranta asta e una din zilele acelea in care imi face placere sa merg la serviciu pentru ca in jurul meu e liniste si armonie, stresul face parte doar din cosmaruri, fara griji, fara graba, doar noi...cateva suflete trezite devreme ce se indreapta molcom catre ...dar cine stie unde
bucurestiul pare astazi desprins desprins dintr-o poveste sau un vis. e mult prea linistit si primitor, dar si misterios pentru a parea verosimil...si cu toate astea este real. cu siguranta asta e una din zilele acelea in care imi face placere sa merg la serviciu pentru ca in jurul meu e liniste si armonie, stresul face parte doar din cosmaruri, fara griji, fara graba, doar noi...cateva suflete trezite devreme ce se indreapta molcom catre ...dar cine stie unde
marți, 24 noiembrie 2009
change....
in mod oficial caut de munca in domeniul pr. gata, mi s-a pus pata. nu mai vreau sa lenevesc intr-un scaun si un job atat de banal, ca-l poate face orice musca fara creier si doar cu putina organizare. simt nevoia sa ma implic, sa-mi incordezi muschii mentali si sa creez concepte extraordinare, pentru ca am iubit prea mult facultatea asta si am studiat si am visat si pentru ca a venit momentul...e momentul schimbarii pentru mine: vreau sa fac ceva in domeniul pentru care m-am pregatit!
joi, 19 noiembrie 2009
when you're doing the wrong thing, it fires back!
acesta ar fi citatul zilei, pentru ca am de gand sa despic in patru o probema simpla dar enervanta. e uimitor cum angajarea in urma unui santaj a unui incompetent atrage dupa sine aparitia unor probleme, care din pacate tot in capul celor "mici" se sparg. este vorba de o companie mare, romaneasca, care riscand sa ramana fara unul din cei mai mari clienti a fost de acord sa angajeze un flutura-vant. acest incomepetent este motivul pentru care o intreaga echipa lucreaza deja de o saptamana jumatate fara pauza, de la 9 dimineata pana tarziu in noapte sau chiar pana a doua zi acest incompetent este motivul pentru care nici macar la ora asta din noapte nu am ajuns acasa, acelasi personaj este de vina pentru ca un prieten si-a petrecut ziua muncind, in loc sa inchine un pahar de sampanie cu ceilalti, pentru care noi motaim pe canapea in sperata ca ajungem in seara asta acasa...dar a trecut si seara, a trecut si ziua, a venit o alta si lucrul inca nu s-a terminat.
momentan simt ca ard de nervi si nu vreu sa-mi inchipui cum as reactiona daca l-as avea pe "domn" in fata. cu siguranta ar rosi in urma discursului meu, fie de nervi, fie de rusine. ce e trist e ca nu pot pleca, asa cum as face in mod obisnuit atunci cand as simti ca cineva ma ia de fraiera. acum este vorba de un santaj inter-companii. sa ma explic, este vorba de un client destul de important pentru compania care lucreaza in momentul de fata si se pare ca brusc avem concurenta...asta se intampla cand in firma client apare un angajat cu o pila la alta firma si incepe sa saboteze primul provider. in momentul de fata acest individ a dat comanda sa ii fie livrat un catalog de nu mai putin de 132 pagini intr-o saptamana si jumatate. poate nu ar fi asa greu, dar atunci cand tu inca nu ai documentatia de la toate departamentele pentru ca esti cu mintea aiurea si nu esti in stare sa intrebi. of, mi-e teama ca sunt asa obosita ca nu mai pot gandi rational, nici coerent....noapte buna drgilor, sper ca maine seara sa nu postez din aceasi situatie :(
acesta ar fi citatul zilei, pentru ca am de gand sa despic in patru o probema simpla dar enervanta. e uimitor cum angajarea in urma unui santaj a unui incompetent atrage dupa sine aparitia unor probleme, care din pacate tot in capul celor "mici" se sparg. este vorba de o companie mare, romaneasca, care riscand sa ramana fara unul din cei mai mari clienti a fost de acord sa angajeze un flutura-vant. acest incomepetent este motivul pentru care o intreaga echipa lucreaza deja de o saptamana jumatate fara pauza, de la 9 dimineata pana tarziu in noapte sau chiar pana a doua zi acest incompetent este motivul pentru care nici macar la ora asta din noapte nu am ajuns acasa, acelasi personaj este de vina pentru ca un prieten si-a petrecut ziua muncind, in loc sa inchine un pahar de sampanie cu ceilalti, pentru care noi motaim pe canapea in sperata ca ajungem in seara asta acasa...dar a trecut si seara, a trecut si ziua, a venit o alta si lucrul inca nu s-a terminat.
momentan simt ca ard de nervi si nu vreu sa-mi inchipui cum as reactiona daca l-as avea pe "domn" in fata. cu siguranta ar rosi in urma discursului meu, fie de nervi, fie de rusine. ce e trist e ca nu pot pleca, asa cum as face in mod obisnuit atunci cand as simti ca cineva ma ia de fraiera. acum este vorba de un santaj inter-companii. sa ma explic, este vorba de un client destul de important pentru compania care lucreaza in momentul de fata si se pare ca brusc avem concurenta...asta se intampla cand in firma client apare un angajat cu o pila la alta firma si incepe sa saboteze primul provider. in momentul de fata acest individ a dat comanda sa ii fie livrat un catalog de nu mai putin de 132 pagini intr-o saptamana si jumatate. poate nu ar fi asa greu, dar atunci cand tu inca nu ai documentatia de la toate departamentele pentru ca esti cu mintea aiurea si nu esti in stare sa intrebi. of, mi-e teama ca sunt asa obosita ca nu mai pot gandi rational, nici coerent....noapte buna drgilor, sper ca maine seara sa nu postez din aceasi situatie :(
marți, 10 noiembrie 2009
informatiile incomplete creeaza panica
am innebunit cu totii!
aceasta invalmaseala de informatii incomplete nu are alta menire decat a starni panica. pana si eu, om ceva mai linistit de felul meu, m-am alarmat ieri la o simpla usturime in gat, aveam senzatia ca vine sfarsitul lumii. e adevarat ca grija mea era sa nu transmit mai departe, fiind foarte stresata pentru ca in jurul meu sunt multe persoane care ar putea suferi mai mult de pe urma virusului astuia. motiv pentru care acum am setul meu de vesela, o masca pentru iesitul in public si pastrez o distanta de cel putin 1 metru jumate fata de ceilalti, ma spal de cate ori pot pe maini (aproape mi-am terminat complet crema de maini :P) si asa mai departe.
mai trist este ca panica ne-a transformat in ipohondri. asa de tare m-am convins ca sunt bolnava ca aseara am facut febra, am avut ameteli si o mica durere de cap, iar de dimineata eram caun nou nascut. ceea ce ma face sa ma intreb: oare eram obosita asa de tare sau mi-am indus singura starea de rau?
aceasta invalmaseala de informatii incomplete nu are alta menire decat a starni panica. pana si eu, om ceva mai linistit de felul meu, m-am alarmat ieri la o simpla usturime in gat, aveam senzatia ca vine sfarsitul lumii. e adevarat ca grija mea era sa nu transmit mai departe, fiind foarte stresata pentru ca in jurul meu sunt multe persoane care ar putea suferi mai mult de pe urma virusului astuia. motiv pentru care acum am setul meu de vesela, o masca pentru iesitul in public si pastrez o distanta de cel putin 1 metru jumate fata de ceilalti, ma spal de cate ori pot pe maini (aproape mi-am terminat complet crema de maini :P) si asa mai departe.
mai trist este ca panica ne-a transformat in ipohondri. asa de tare m-am convins ca sunt bolnava ca aseara am facut febra, am avut ameteli si o mica durere de cap, iar de dimineata eram caun nou nascut. ceea ce ma face sa ma intreb: oare eram obosita asa de tare sau mi-am indus singura starea de rau?
miercuri, 28 octombrie 2009
love in paris....
m-am gandit sa va bucur si pe voi cu o serie de poze/tablouri ce m-au cucerit. sper sa va placa
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
