Afrodita

amazoana

2010-03-25T12:05:00.001+02:00

vai vai am facut testul haios si am iesit:

simpatic si real, nu :P (acum colegii de generala rad pe sub mustati amintindu-si de nebuniile facute de mine :)))) )

adiemus

2010-03-20T22:40:00.003+02:00

aceasta piesa face parte din sufletul meu. te rog sa o asculti cu inima, nu incerca sa intelegi cuvintele pentru ca nu au sens. ea face parte din proiectul meu de absolvire al corului de copii radio, proiectul pe care l-am iubit, cred, cel mai mult.

asculta si deschide-ti sufletul.

metamorfoza

2010-03-16T17:14:00.003+02:00

azi sunt motivata mai mult ca niciodata sa construiesc o persoana mai buna sau mai bine sa zis sa imbunatatesc actuala persoana si sa construiesc acolo unde este nevoie. vreau, imi doresc si pot.
dtay tuned and you'll find out how and what!

sesiune anul 3 semestrul 2 si o licenta

2010-03-16T14:38:00.002+02:00

sa ghicesc: welog este iar la pamant? oare de ce nu ma mir?

ei bine azi vreau sa ma plang, dar sa nu ma luati complet in serios, e mai degraba un alint :P
dupa cum bine stiti, eu sunt in anul 3 la comunicare si in curand voi lua in piept ultima sesiune de examene din invatamantul universitar (cu exceptia restantei din septembrie :P ). ei bine, profii nostrii s-au gandit ca daca tot avem de facut o licenta de minim 40 de pagini si avem ceva de lucrat la ea sa ne dea la fiecare materie cate 2 proiecte de cate 15 pagini cel putin si vreo 5 carti de fiecare pentru bibliografie. asta asa ca sa ne boteze si ei in al 12-lea ceas. eu ma intreb acum, oare unde le e capul? ce au facut ina nul 2? de ce nu ne-au ciomagit atunci cand toata atentia ne era asupra invatatului, de ce acum in ajuns de licenta cand doar asta ne procupa? chiar asa de mult s-au atasat de noi ca vor sa ne traga in an suplimentar? dar oare nu sunt constienti ca si la master tot la dansii ramanen? inca doi ani o sa ne mai suporte. of...cata minte...

2010-02-26T12:25:00.000+02:00

short

2010-02-26T11:54:00.002+02:00

intuneric. vant si ploaie. vedere incetotasat. pasi. par blond inmuiat si incalcit. haine ude. siroaie. lacrimi. motor. faruri. scarsnet de roti. bum. corp. mijlocul strazii. durerea inceteaza.

2010-02-26T11:47:00.002+02:00

cuvintele nu-mi mai ies cum trebuie. studiez la facultatea de comunicare iar comunicarea mi-a devenit mai prosta pe cat am studiat mai mult. un paradox as spune, dar asa se intampla cand ajungi sa intorci pe toate fetele un cuvant sau o expresie si pana la urma expira timpul de raspuns. bineinteles ca raspunsul va fi cel mai slab posibil, pentru ca de teama sa nu ratezi ocazia scoti primul cuvant care-ti vine in minte, gandindu-te ca oricum ai face tot se poate interpreta eronat.

sentimente neplacute

2010-02-25T12:41:00.004+02:00

fascinant cum o simpla poza cu mutra ta mi-a trezit sentimente de care nu credeam ca sunt capabila. au trecut mai bine de trei ani si inca imi trezesti o repulsie si mai mare decat atunci. scarba amestecata cu o suparare foarte mare pentru mine ca m-am lasat prostita cu atata timp in urma. inima a luat-o la trap, sangele alearga prin vene de parca ar fi o cursa de cai si ma intre: oare de ce? au trecut totusi 3 ani de atunci. o ura inexplicabila mi-a cuprins sufletul si imi pare rau...imi pare rau pentru mine. chiar si dupa atata timp nu m-am maturizat si nu am invatat sa-mi accept greselile. mi-as dori sa nu imi para rau ca te-am cunoscut...dar imi pare

2010-02-22T16:37:00.000+02:00

asa e ca-s frumoase? le-am gasit pe net, dar am uitat site-ul. o sa incerc sa-l gasesc sa-l vizitati si voi :)

mi-e dor de tine, mi-e dor de noi....

2010-02-17T09:30:00.000+02:00

probabil este de vina si vremea si vremurile, dar mi-e dor de tine, mi-e dor de noi.

poate imbatranesc si incep sa privesc la vremurile fara griji cand totul era roz chiar si atunci cand era innourat. mi-e dor de serile in care chicoteam de fiecare baiat intalnit si reactiile lui, cand radeam de "plastice" si ne intrebam daca mai au ceva natural sau oare cum arata dimineata, cand radeam de barbulescu pentru ca el considera ca daca manaci de la McD's slabesti. mi-e dor de moemtele cand radeam de gagicile obsedate de cure de slabire, cu toate ca aratu ca niste bete, cadn radeam de colegele interesate doar de "ce se mai poarta" si cum pot ajunge reginele snobiei.

anii au trecut, ne-am schimbat, am crescut si am capatat drumuri diferite, dar undeva in drumul nostru a intervenit un traznet si ne-a speriat si suparat, apoi ne obligat sa mergem pe drumuri separate. vreau sa imi oblig drumul sa coteasca spre al tau, dar am nevoie sa-ti calauzesti si tu drumul, macar un pic spre mine, pentru a avea succes.

ps: mi-e dor de tine, mi-e dor de noi!

ps2: nu e vorba de un baiat, daca nu v-ati prins..

basme

2010-02-12T15:12:00.000+02:00

poza asta ma face sa visez la basmele din copilarie si sa-mi doresc sa ma adapostesc inca odata printre ele, mai ales ca acum e asa urat afara ca simti nevoia sa evadezi undeva unde e mai cald :)

bucati de amintiri

2010-01-30T15:37:00.000+02:00

....

2010-01-30T15:24:00.001+02:00

e ca si cum un aspirator a intrat cu nonsalanta in sufletul meu si a supt tot ce a putut, singurele emotii ce-mi mai strabat venele sunt durere, tristete, dezamagire.

stii care e cel mai cumplit sentiment, in afara de acela al invizibilitatii sociale? al dezamagirii personale! atunci cand reusesti performanta de a te dezamagi singur esti ca si mort pe dinauntru, mai simti doar durere, dezechilibru si nici macar un pic de incredere.

azi mi-am pierdut pofta de viata

another afrodita

2009-12-01T11:43:00.000+02:00

patura alba de plus....

2009-12-01T10:10:00.000+02:00

o ceata laptoasa ca o patura de plus alb-gri acopera bucurestiul. sunt putin tematoare, dar in acelasi timp fascinata de misterul pe care-l ascunde ...parca totul este in reluare, ochii luminosi ai masinilor apar ca doi licurici in departare si cu cat se apropie mai mult cu atat poti ghici mai sigur silueta mutanta. doar cativa curajosi s-au avantat in dimineata asta pe strazi si parca ne-am mai pierdut din avant odata parcursi primii 100 de metri, sau poate inca mai motaim si avem senatia ca volanul e de fapt o perna.
bucurestiul pare astazi desprins desprins dintr-o poveste sau un vis. e mult prea linistit si primitor, dar si misterios pentru a parea verosimil...si cu toate astea este real. cu siguranta asta e una din zilele acelea in care imi face placere sa merg la serviciu pentru ca in jurul meu e liniste si armonie, stresul face parte doar din cosmaruri, fara griji, fara graba, doar noi...cateva suflete trezite devreme ce se indreapta molcom catre ...dar cine stie unde

2009-11-24T10:48:00.000+02:00

poza asta seamana putin cu mine din punct de vedere mental. ma simt legata, inchisa, intr-o lume urata si gri din punct de vedere profesional.

change....

2009-11-24T10:41:00.000+02:00

in mod oficial caut de munca in domeniul pr. gata, mi s-a pus pata. nu mai vreau sa lenevesc intr-un scaun si un job atat de banal, ca-l poate face orice musca fara creier si doar cu putina organizare. simt nevoia sa ma implic, sa-mi incordezi muschii mentali si sa creez concepte extraordinare, pentru ca am iubit prea mult facultatea asta si am studiat si am visat si pentru ca a venit momentul...e momentul schimbarii pentru mine: vreau sa fac ceva in domeniul pentru care m-am pregatit!

2009-11-19T00:12:00.000+02:00

when you're doing the wrong thing, it fires back!
acesta ar fi citatul zilei, pentru ca am de gand sa despic in patru o probema simpla dar enervanta. e uimitor cum angajarea in urma unui santaj a unui incompetent atrage dupa sine aparitia unor probleme, care din pacate tot in capul celor "mici" se sparg. este vorba de o companie mare, romaneasca, care riscand sa ramana fara unul din cei mai mari clienti a fost de acord sa angajeze un flutura-vant. acest incomepetent este motivul pentru care o intreaga echipa lucreaza deja de o saptamana jumatate fara pauza, de la 9 dimineata pana tarziu in noapte sau chiar pana a doua zi acest incompetent este motivul pentru care nici macar la ora asta din noapte nu am ajuns acasa, acelasi personaj este de vina pentru ca un prieten si-a petrecut ziua muncind, in loc sa inchine un pahar de sampanie cu ceilalti, pentru care noi motaim pe canapea in sperata ca ajungem in seara asta acasa...dar a trecut si seara, a trecut si ziua, a venit o alta si lucrul inca nu s-a terminat.
momentan simt ca ard de nervi si nu vreu sa-mi inchipui cum as reactiona daca l-as avea pe "domn" in fata. cu siguranta ar rosi in urma discursului meu, fie de nervi, fie de rusine. ce e trist e ca nu pot pleca, asa cum as face in mod obisnuit atunci cand as simti ca cineva ma ia de fraiera. acum este vorba de un santaj inter-companii. sa ma explic, este vorba de un client destul de important pentru compania care lucreaza in momentul de fata si se pare ca brusc avem concurenta...asta se intampla cand in firma client apare un angajat cu o pila la alta firma si incepe sa saboteze primul provider. in momentul de fata acest individ a dat comanda sa ii fie livrat un catalog de nu mai putin de 132 pagini intr-o saptamana si jumatate. poate nu ar fi asa greu, dar atunci cand tu inca nu ai documentatia de la toate departamentele pentru ca esti cu mintea aiurea si nu esti in stare sa intrebi. of, mi-e teama ca sunt asa obosita ca nu mai pot gandi rational, nici coerent....noapte buna drgilor, sper ca maine seara sa nu postez din aceasi situatie :(

informatiile incomplete creeaza panica

2009-11-10T17:05:00.000+02:00

am innebunit cu totii!
aceasta invalmaseala de informatii incomplete nu are alta menire decat a starni panica. pana si eu, om ceva mai linistit de felul meu, m-am alarmat ieri la o simpla usturime in gat, aveam senzatia ca vine sfarsitul lumii. e adevarat ca grija mea era sa nu transmit mai departe, fiind foarte stresata pentru ca in jurul meu sunt multe persoane care ar putea suferi mai mult de pe urma virusului astuia. motiv pentru care acum am setul meu de vesela, o masca pentru iesitul in public si pastrez o distanta de cel putin 1 metru jumate fata de ceilalti, ma spal de cate ori pot pe maini (aproape mi-am terminat complet crema de maini :P) si asa mai departe.
mai trist este ca panica ne-a transformat in ipohondri. asa de tare m-am convins ca sunt bolnava ca aseara am facut febra, am avut ameteli si o mica durere de cap, iar de dimineata eram caun nou nascut. ceea ce ma face sa ma intreb: oare eram obosita asa de tare sau mi-am indus singura starea de rau?

the lovestory of two strangers in paris

2009-10-28T14:58:00.000+02:00

love in paris....

2009-10-28T14:51:00.000+02:00

m-am gandit sa va bucur si pe voi cu o serie de poze/tablouri ce m-au cucerit. sper sa va placa

voteaza!

2009-10-26T12:49:00.000+02:00

nu-ti place ce vezi in jur si ce traiesti zilnic, atunci voteaza!
nu ai pe cine sa votezi? atunci candideaza chiar tu si fa diferenta!
cum alte scuze? cred ca mai degraba te complaci in situatia ta, dar iti place sa te plangi.

daca vrei cu adevarat o lume mai buna trebuie sa te implici chiar tu! daca stai deoparte si astepti sa se rezolve de la sine, atunci inarmeaza-te cu rabdare, pentru ca ai mult de asteptat.

acum voteaza! asta e primul pas catre o lume mai civilizata.
daca vei sta deoparte, ar trebui sa stii ca indiferenta dezlantuie cele mai intunecate comaruri!

ne vedem in noiembrie la urne, locul de unde incepe schimbarea.

Pieces....

2009-10-15T17:29:00.000+03:00

am atat de multe ganduri in cap pe care imi doresc sa le impartasesc cu voi, dar zboara ca niste fluturi idilici cu o viteza uluitoare. abia apuc sa-l contemplu pe unul ca imi apare un altul in fata si apoi dispare si acesta.

traiesc intr-o stare de melancolie diafana, ca si cum m-as fi regasit. de fapt chiar asa si este. eram mereu trista si cu o senzatie de complex, dar de fapt eram incompleta si abia zilele trecute mi-am dat seama de asta. amintirile mele, cele care mi-au format identitatea, gandirea, ambitia, visele si dorinta de a lupta pentru a deveni cea mai buna, erau stivuite in cutii sigilate de scotch-ul maro.
aseara i-am aratat lui alex noua mea veche biblioteca. in ea sunt adapostite bucatile ce formeaza sufletul meu: cartile. i-am aratat prima carte citita de mine, cea care mi-a revolutionat intelegerea si credinta in iubire. cartea care m-a facut sa iubesc litera scrisa si sa nu ma mai opresc din alergat cuvinte pe pagini. Manon Lescaut

apoi a urmat cartea copilariei, Biblia pentru copii. o carte de suflet ce ma bucura si-mi da speranta de fiecare data cand o deschid. alaturi de ea erau cele 2 volume din harry potter, unul in limba romana si altul in engleza, alaturi de autograful din partea lui JK Rowling.

langa erau cele doua carti bondoace si grele, dictionarul explicativ al limbii romane si momente si schite de I L Caragiale. carti ce mi-au marcat copilaria, una pentru ca mi-a dezvaluit intelesul cuvintelor, cealalta pentru ca ma amuza mereu si ma facea sa-mi doresc sa o vad pe scena, interpretata.

tot in biblioteca mai erau enciclopedia Britannica, de care nu ma satur, cartile pygmalion, black beauty, secret codes (their history and how to break them).
la loc de cinste sunt cateva manuale de engleza, pe care planuiesc sa le devorez cat de curand. Toate sunt pentru pregatirea CPE, pe care imi doresc sa-l sustin cat de curand, dar mai intai trebuie sa pun mana sa invat.

This is it!

Si ca sa nu inchei asa sec, nu ma pot abtine sa impartasesc si cu voi vestea frumoasa: azi am castigat o invitatie la premiera filmului "This is it!" de pe 28 octombrie :D. asa ca nu mai pot de bucurie :D.

pe scurt....

2009-10-09T15:53:00.005+03:00

teste teste schimbari modificari emotii stress speranta viitor colegi bucurie ambitie nerabdare

astea sunt cuvintele care imi descriu starea din ultimele zile. sper sa revin curand cu vesti bune

indiferenta distruge picul de istorie vie ramasa....

2009-10-09T15:53:00.003+03:00

imi clocoteste sangele in vene cand vad nepasarea din jurul meu, si asta pentru ca stiu ca indiferenta ucide, distruge, intr-un mod umilitor si incet, dar sigur.
iti propun un exercitiu: cand vei mai fii din nou pe strada, indreptandu-te catre un obiectiv, incearca sa constientizezi pentru un moment ce este in jurul tau. uita-te in sus, la cladirea pe langa care treci zilnic si spune-mi, ai mai vazut-o vreodata pana acum? ai vazut vreodata cum arata, balcoanele frumos arcuite, blazonul familiei ros de timp si unduitorul fier forjat, ce imbratiseaza peretele in fixarea balconului de acesta. ai vazut vreodata florile din ghiveciul de la etajul 1? sunt atat de mari si frumoase ca e greu de crezut ca e prima data cand le observi, nu-i asa?
ani de zile am trecut prin fata ase-ului, dar niciodata nu m-am obosit sa observ cu adevarat bijuteria de casuta pe care o imbratiseaza, fara a o sufoca totusi. se inalta semeata, dar putin garbovita de greutatea iederei si de anii fixati pe spate. ingerasi jucausi te intampina deasupra "scoicii" de la intrare, parca urandu-ti in cor "bun venit!". ferestre batrane privesc spre rondul romanei, chiar daca pentru cei de afara ea este invizibila.
ma intreb cum o fi in interior. oare podelele innegrite de timp scartaie si miros a mucegai? si scarile care te conduc din hol spre dormitoarele de sus, este din fire forjat? sau poate lemn? si in pod, ochiul de lumina ce priveste afara, este oare aproape mat de murdaria depusa in timp?

cand asemenea privelisti simt cum imi rascoleste cineva stomacul. aceste bijuterii ar trebui ingrijite, protejate, pentru ca ele pastreaza in interiorul lor respiratia istorica a cine stie carei personalitati.

solutia, poate mai buna decat speram :)

2009-10-09T15:53:00.001+03:00

de ceva timp ma framanta integrarea tiganilor in societate. da, folosesc sintagma tigan pentru ca mi se pare corecta si nediscrminatorie spre deosebire de rromi. ma rog, nu vreau sa o iau de la capat cu discutia asta.
acum ceva timp am avut o idee, stiam ca are o crapatura si ca nu merge, mi se parea un pic extremista, dar stiam ca are un sambure bun si trebuie sa-l dezvolt.
initial visam la construirea unei scoli imense cu internat pentru copiii tigani, in special din familiile defavorizate. aici aveau sa primeasca un patut cald, mancare gatita de 3 ori pe zi si profesori calzi care sa le insufle incredere in ei si dorinta de a ajunge cat mai sus. problema e ca aceasta solutie era prea naiva si cel mai important, nu solutiona problema, adica integrarea, ci o facea si mai neagra tocmai prin separarea lor. aici era buba, cum vrei sa ii sprijini sa le spui ca-i vrei in jurul tau daca-i izolezi?

azi mi-a venit o idee geniala: nu stiu cum, dar vreau (asa se intampla mereu, vreau lucruri mari si uit sa ma gandesc la resurse) sa infiintez sau sa ajut la infiintarea unui centru cu internat care sa functioneze ca scoala si liceu, pentru familiile numeroase si venit mic, practic pentru toate familiile care nu au posibilitati financiare indeajuns de mari incat sa-si creasca puiutul de om astfel incat acesta sa beneficieze de o educatie buna si sa aiba sansa de a ajunge cineva "mare" daca-si doreste asta.

sunt de parere ca la ora actuala romanii nu ii urasc pe tigani si nu ii discrimineaza asa cum prost s-a format imaginea in tarile straine, ci mai degraba romanii urasc obiceiurile nesanatoase pe care nu numai tiganii le au ci si romani. toate astea au la baza lipsa unei educatii asa cum se cuvine pentru ca sunt indrumati gresit de parinti care la randul lor au fost indrumati gresit si e mai usor sa se gandeasca la prezent decat la viitor. de multe ori se nasca in familii alaturi de alti cativa frati, e nu au ce sa le puna pe masa, in afara de o bucata de paine si niste apa. mancarea gatita, calda, apare doar in vise sau in reclame. si acum fii sincer cu tine insuti, daca tie ti-ar dansa matele de foame ai zabovi desupra cartii de literatura sau ai cauta din priviri ceva cu care sa le potolesti? si daca ai inteleg sa statura micuta si agilitatea te pot ajuta sa faci rost de ceva care sa-ti cumpere putin timp de liniste in razboiul cu foamea, ce ai face? te-ai gandi la cum vei arata cu diploma in mana peste 12 ani sau cum se simte un stomac plin? si peste 12 ani cand vei avea diploma in mana, daca, si cel mai probabil vei fi imbracat cu haine decolorate si vechi, cum vei fi angajat de o firma serioasa care sa te rasplateasca dupa atatea ore petrecute la birou? si cum poti ajunge in elita doar invatand, in conditiile actuale? scoala romaneasca este una foarte serioasa, pe care o admir, dar in urma numeroaselor experimente catastrofale din utlimii ani cred ca s-a degradat cumplit. salariul rusinos de mic nu atrage oameni de valoare care sa se dedice acestui segrement asa cum ar trebui, mi se pare normal. dupa ce ai studiat atatia ani, esti calificat, sa castigi la fel de mult ca o casiera sau o vanzatoare, ce poate foarte bine sa nu fi terminat nici macar 8 clase. cum poti sa ceri tu unui om care nu-si permite sa-si plateasca toate utilitatile lunare si sa-si cumpere si mancare (nu mai pomenesc de haine, incaltaminte, iesit in oras, ca asta e lux) dintr-un salariu mizerabil, sa-si dea si sufletul invatand serii nesfarsite de elevi in tot atat de nesfarsite programe? un copil cu mijloace financiare modeste trebuie sa aiba noroc sa poata ajunge student bugetar, doar cu materia predata la scoala, fara vreun ajutor in particular. dar deja deviez de la subiect.
idea ar fi sa aleg pe spranceana oameni foarte capabili, calificati si pasionati, pentru a pregati noua generatie, viitorul tarii noastre si astfel am rezolva mai multe probleme:
1. problema integrarii minoritatii majoritare (stiu, suna ciudat)
2. acordarea copiilor defavorizati de a avea parte de o educatie demna
3. o viziune mai optimista asupra viitorului tarii noastre

suna naiv si departe de a fi realizbil, dar am o viata intreaga pentru a-l aduce la realitate

calatorie catre cele mai intime sentimente.....

2009-10-09T15:52:00.001+03:00

ma gandeam sa va povestesc despre ceva frumos, mai ales ca azi eluni, inceput de saptamana si e nevoie.
la inceputul anului am avut parte de o dezamagire in care cu siguranta am avut si eu o vina, dar desi sunt genul e om care iarta repede de data asta sentimentele erau asa puternice incat mi-era greu sa trec mai departe. practic a fost o rascruce de drumuri, aveam de ales si pe moment am decis ca cel mai bine e sa inchid o usa si sa deschid o alta chiar daca sacrificiile erau destul de mari si dureroase. au trecut 5 luni in care am incercat in toate felurile sa finalizez decizia, la inceput durerea era asa mare incat parca imi intuneca si judecata, gandeam urat si vedea doar greseli pentru ca ma durea, dar speram ca daca tac si indur timpul o sa aline totul sigur va rasari soarele.
aproape imi pierdusem speranta, niciodata nu a trecut asa mult timp pana sa ma impac cu mine, pana sa pot sa iert si sa trec mai departe. am facut pasi mari in avans, schimbarea s-a produs fizic si psihic, zambetul mi-a devenit mai dulce, doar o singura urma de amaraciune mai aveam ascunsa in suflet.
in timpul excursiei la munte am descoperit intamplator o bijuterie de biserica fortificata, initial am nimerit intrarea gresita, cea veche, care era blocata, dar simteam o chemare asa de puternica de parca in biserica respectiva era un magnet urias si eu eram o bucata de metal. in cele din urma am gasit intrarea noua si am patruns in sanctuarul stravechi ce odihnea oseminte de eroi, bravi romani, in zidurile fortificate erau pastrate inca marturii ale imperiului roman. biserica s-a deschis ca printr-o minune, desi era un satuc izolat, linistit, s-a nimerit chiar atunci un grup organizat care a stiut unde trebuie e parohia pentru a vizita locul. am intrat in mica si frumoasa biserica. peretii erau albi, simpli, acompaniati de mobilierul secular vopsit acum in albastru deschis. o orga batrana se inalta in spate, lucea de bucuria vizitatorilor si parca imi venea sa o imbratisez. nu era prezenta nici o icoana, nici o pictura, nici o cruce sau statuie, doar o carte de rugaciuni pe altar si o nesfarsita broderie fara de varsta. totul era atat de rustic si parca respira istoria seculara a locului, in ele erau imprimate navalirile tatarilor, nunti, botezuri si alte evenimente importante in viata noastra si cine stie, poate si ale unor persoane ce au scris istorie. cu fiecare particica dezvaluita ma simteam ca un arheolog ce a descoperit cel mai mare mormant egiptean, cu toate bogatiile acestuia, dar mai presus de toate ma simteam umila si fascinata de frumusetea si piosenia locului. abia la iesire am zarit scris anul in care a fost ridicata: 1261, era mai batrana decat ma asteptam si inca mai gazduia slujbe in fiecare duminica, inca mai oferea adapost celor ce aveau nevoie si inca chema pe cei ce aveau nevoie de un sprjin moral, de o picatura de sfintenie. era o adevarata Casa a Domnului! cand am iesit din curtea bisericii fortificate din valeni am inceput sa plang, coplesita de revolutia sufleteasca avuta in timpul vizitei. era ceva mai presus de cuvinte, ca si cum cineva m-a luat si m-a curatat de toate grijile, necazurile, supararile. nu m-am spovedit niciodata, in parte pentru ca nu am fost in stare sa tin un post ca lumea, ca n-am avut timp sa ajung la biserica cand trebuia, dar sipentru ca nu aveam incredere in chemarea preotilor ce trebuiau sa-mi asculte pacatele. sunt si eu o pacatoasa ca toti ceilalti, dar atunci cand m-am asezat pe banca aceea parca eram un nou nascut, nu era decat bucurie in sufletul meu, totul se rezolvase de la sine. pentru a testa m-am intrebat ce sa fac pentru a solutiona situatia care nu-mi dadea pace de atata timp, m-am intrebat daca am iertat in cele in urma...raspunsul a fost clar, parca cineva intelept m-ar fi sfatuit cum sa pasesc pentru a alege drumul cel mai bun...apoi mi-am adus aminte de toate clipele frumoase, de toate experientele, aventurile si momentele cand radeam de ma durea burta, de tot ce am invatat si cat de frumos a fost. atunci am stiut care e raspunsul..

mulumesc pentru tot, ma bucur ca am avut ocazia sa traim toate clipele, ma bucur de toate nebuniile facute. imi pare rau ca a durat asa mult pana sa o spun, dar cu cat tii mai mult la cineva cu atat e mai greu sa-l tratezi ca pe orice alt om. e ca in cazul parintilor: ii iubesti enorm si ii cocoti pe un piedestal urias, ca pe niste zei, iar atunci cand gresesc te doare asa de tare ca in iubirea ta nebuna simteai ca ei sunt perfecti si nu au voie sa greseasca, de asta iti e mai greu sa ierti sau sa uiti de suparare, tocmai ca-i iubesti prea mult. cand tii asa mult la cineva si exigentele sunt direct proportionale.

discriminare a minoritatii sau santaj sentimental?

2009-10-09T15:48:00.000+03:00

asa cum se stie deja am vizitat recent o parte minunata a romaniei, cea de vest. bun, se stie ca nu sunt xenofoba, rasista si nu agreez discriminarile de nici un fel, nu exista un motiv suficient de bun pentru a incuraja acest lucru. inchidem paranteza si continuam cu subiectul pe care vreau sa-l atac.

sunt in romania, vorbesc limba romana in calitate de cetatean la romaniei si ajung intr-un satuc frumos asezat la poalele muntilor unde oamenii nu cunosc limba, cu toate ca si ei sunt cetateni romani ca si mine si traiesc in tara numita romania. nu stiu de voi dar mie imi da cu virgula.
respect, admir si incurajez pastrarea traditiilor etnice, dar de aici si pana la a invata limba mostenita, fara a cunoaste in paralel macar un bob din limba tarii in care traiesti mi se pare fie inconstienta, fie nesimtire. cu toate astea cel mai tare m-au infuriat acele placute cu numele localitatilor in care intram pentru ca erau scrise si in limba romana si in cea maghiara. de cand a devenit limba maghiara a doua limba vorbita in tara asta? eu am ramuri germane, macedonene, rusesti si romanesti in mine si cu toate astea vorbesc fluent limba romana, de fapt sunt romanca pentru ca m-am nascut in romania, nu in rusia, nu in germania, nu in macedonia.
absurdul insemnelor respective nu face altceva decat sa alimenteze aceasta inconstienta a oamenilor respectivi. ma intreb oare in ce limba studiaza copii din localizatile respective, oare au manuale in limba romana pentru a studia in scolile de pe teritoriul romaniei sau sunt manuale in limba maghiara? din nou aduc aminte ca nu am nimic impotriva vreunei nationalitati, etnii si asa mai departe, ador mancarea specific maghiara (si credeti-ma eu sunt mofturoasa la mancare), dar nu pot inchide ochii atunci cand vad asemenea lucruri desfasurandu-se.

prefer sa inchei aici pentru ca simt cum mi s-au inrosit urechile si n-as vrea sa supar cu o vorba necugetata pe nimeni, astept mai degraba revenirea calmului si gandirea la rece. intre timp va las cateva citate ale primului ministru al australiei cu privire la problemele (asemanatoare de altfel) intampinate odata cu numarul tot mai mare al populatiei musulmane (pe care de asemenea o stimez). poate invatam ceva de la acest om, pentru mine mare:

"IMIGRANTII SI NU AUSTRALIENII TREBUIE SA SE ADAPTEZE. Asta e, va convine sau nu. Sunt satul de ingrijorarea acestei natiuni in privinta ofensarii unor indivizi sau a culturii acestora. De la atacul terorist din Bali incoace suntem martorii unui val de patriotism venit din partea majoritatii australienilor.

Aceasta cultura s-a creat in peste doua secole de zbateri, incercari si victorii a milioane de barbati si femei in cautarea libertatii.

Vorbim mai cu seama ENGLEZA, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, rusa sau orice alta limba. In consecinta, daca doriti sa fiti parte a acestei societati, invatati limba!

Majoritatea australienilor cred in Dumnezeu. Asta nu e vreo aripa crestina de dreapta sau o presiune politica, ci un fapt, intrucat barbati si femei de credinta crestina, pe principii crestine, au fondat aceasta natiune, ceea ce este clar documentat. E cu siguranta adecvat a se afisa asta pe peretii scolilor noastre. Daca Dumnezeu este o ofensa pentru voi, va sugerez sa considerati o alta parte a lumii ca fiind casa voastra, intrucat Dumnezeu este parte a culturii noastre.

Vom accepta credintele voastre fara a va intreba de ce. Tot ce va cerem este sa o acceptati pe a noastra si sa traiti cu noi in armonie si bucurie pasnica.

Aceasta este PATRIA NOASTRA, PAMANTUL NOSTRU si STILUL NOSTRU DE VIATA si va vom permite orice oportunitate pentru a va bucura de toate acestea. Dar imediat ce incetati a va mai plange, vaita si ingrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastra, de crezul nostru Crestin, de Stilul nostru de Viata, va recomand cu caldura sa profitati de o alta mare liberatate australiana, LIBERATATEA DE A PLECA.

Daca nu sunteti fericiti aici, atunci PLECATI. Nu v-am obligat noi sa veniti aici. Voi ati solicitat sa fiti aici. Asadar, acceptati tara pe care VOI ati dorit-o."

Prime Minister Kevin Rudd – Australia

excursia din muntii apuseni

2009-10-09T15:44:00.000+03:00

m-am intors dupa o saptamana in care am fugit de tot si toate si m-am refugiat in munti. bine eu glumesc acum, dar nici foarte departe de adevar nu e.
am avut norocul sa vizitez alaturi de companionul meu de suflet locuri ce-mi faceau inima sa tresara de chemarea strabunilor. am o pasiune nativa de a descoperi lucruri si locuri noi, iar de data asta mi-am hranit-o cu peisaje de vis din muntii apuseni.
calatoria pe scurt:
- m-am indragostit de la departare de ruinele de la rupea, pe care mi-am jurat ca le voi explora;
- sighisoara este la fel de fermecatoare ca intotdeauna;
- doamne ce peisaje de vis?! nu suntem constienti de cat de norocosi putem sa fim;
- daca alegi alt drum decat a2 sau dn1 vei fi surprins de cat de bune si frumoase sunt, si parca nici aglomerate;
- belis e locul unde ne cazam, pe malul lacului fantanele;
- lacul fantanele e al treilea cel mai adanc lac din lume (97 metri) si tine prizoniera vechea biserica a satului belis;
- la valeni, in apropiere de calatele, se afla o biserica fortificata construita in 1261. aici am simtit chemarea strabunilor;
- drumurile forestiere din zona sunt bine intretinute;
- bifat pesterile scarisoara si ursilor unde am ramas cu gura cascata;
- vazut locul unde a poposit fabricuta facuta de tata acum 16 ani (Beius);
- apa de la stana de vale e asa de buna mmmmmm.....;
- vizitat 2 cariere de piatra si una de marmura;
- am aflat e unde e numele Vaii Iadului (de la drum, glumesc era din cauza raului care-l insoteste, raul iadului ), dar si-a facut culcus in inima ca e asa frumos si salbatic locul ala de nu-mi mai venea sa plec;
- avem o tara ireal de frumoasa, 8 ani de zile am batut drumurile din afara tarii, am vizitat 3 continente si am vazut locuri de o frumusete rara, dar romania noastra e mult mai frumoasa.
acum incerc sa ma readaptez vietii de bucuresti unde lumea e mai rapida, parca am uitat si sa conduc si inca nu am scapat complet de accentul ardelean capatat .

a fost prea putin pentru sufletul meu nesatul de frumusetea naturii si prea mult pentru oraseanul uituc.

amintiri din alte timpuri...

2009-10-09T15:43:00.001+03:00

nu rezist, trebuie sa povestesc ceva ca a trecut deja ceva timp si am ras deja pe blogul lui cabral. dupa cum spuneam m-a amuzat momentul "paparazzi fara cover", dar citind concluzia lui cabral mi-am adus aminte de o faza tare din copilaria mea nebuna. cativa prieteni stiu ca eu am facut arte martiale ceva timp cu tatal vitreg al lui cabral, un om extraordinar: bun, rabdator, modest..practic era profesorul meu preferat, dar poate avea de-a face cu asta si faptul ca-l vedeam destul de rar, el avand in grija mai multe sali, dar astea sunt detalii care n-au legatura cu povestea. dupa cum spuneam, in copilarie am facut arte martiale si coincidenta a facut ca la putin timp dupa ce am parasit "scena" acest sport a devenit ireal de popular, la fel ca si mine din cauza trecutului. acum imagineaza-ti o sala cu vreo 20-30 de tipi la vreo 18-20 si ceva de ani lucrand din greu si putin mai incolo doi ochi verzi si un ciuf blond zburlit care mai ascundea un pic din fata devenita rosie de efort. contrastul era tare simpatic: intr-o sala de "fiorosi" un copil blond se antrena si el, desi in inaltime era jumatate din ceilalti si mai mult se impleticea in maini si picioare, dar mereu facea cate o prostie care starnea rasul celorlalti...asta ca sa nu mai spun de cate ori m-a "pedepsit" horia cu cate 25 de flotari (din care faceam doar vreo 5). acum cand mi-aduc aminte de momentele alea ma gandesc cat de haioasa trebuie sa fi fost, eu care ma vedeam fioroasa sigur starneam hohote de ras prin contrastul creat de naivitatea varstei. eh, mai mereu am avut o putere fizica mult mai mare decat a fetelor de varsta mea, e adevarat ca am fost o baietoasa si nu m-am dat inapoi de la efortul fizic, dar se pare ca eram mai puternica si decat multi baieti, motiv pentru care am avut cateva neplaceri. de departe momentul memorabil a fost intr-o vara cand din orgoliu pueril m-am luat la cearta cu un baiat cu vreo 3 ani mai mare decat mine. cearta a degenerat intr-o mica bataie, practic m-a provocat si i-am tras un pumn in nas atat de tare ca i-am provocat o hemoragie. ei bine in momentul urmator am fugit in curte si am inceput sa plang de mila lui, ca si cum m-as fi lovit pe mine. atunci mi-am promis ca nu voi mai lovi niciodata pe nimeni, desigur "imaginea" fioroasa a ramas :P... mda, cred ca asta face parte din aventurile copilariei mele care numai putine nu au fost...de fapt ma intreb uneori cum au rezistat parintii mei cu asa un copil neastamparat. nu a fost an de gimnaziu sa nu existe macar o boacana majora facuta de mine, dar chiar si asa profesorii ma indrageau pentru ca si eu la randul meu iubeam scoala :). cand am terminat gimnaziul am facut un caiet in care mi-am rugat colegii sa scrie o intamplare din anii petrecuti astfel incat sa am o amintire de la ei si sa nu uit de anii respectivi. cred ca rezultatul final a fost mai reusit decat ma asteptam, pentru ca la final l-am citit in hohote de ras retraind momente care mai de care mai nazdravane.

transalpina - locul binecuvantat...

2009-10-09T15:41:00.000+03:00

ei, iata unde am fost eu weekendul trecut. mintea si sufletul inca imi sunt bantuite de spectacolul salbatic al naturii.

a fost ca o palma primita pentru ca mereu aveam senzatia ca desi tara asta e minunata, parca in occident e mai frumos ca sunt si administrate corespunzator.....acum imi dau seama ca adevarata frumusete, aia care te lasa fara suflare este cea salbatica, unde omul nu a patruns sau nu a avut cum sa schimbe...

ehhh, de fiecare data cand revad pozele un fior rece ma cuprinde intrebandu-ma ce se va alege de locul ala dupa ce va fi asfaltat si accesibil picnicarilor...da, aia care considera ca iarba e cosul lor de gunoi, care isi muta burta de bere in dacia 1310 pana la un petic de iarba si in loc sa se bucure de natura polueaza cu manelele schelalaitoare, ca apoi sa pateze intinderea verde cu un gratar plin cu grasime de porc....ma intristez cumplit cand ma gandesc ca si locul asta atat de frumos si de curat va fi patat de microbii societatii.

exercitiu mintal...

2009-10-09T15:40:00.002+03:00

vreau sa ma joc un joc. stiu, pornind de la un cuvant am sa descriu imaginile ce-mi invadeaza mintea:

ccr (corul de copii radio)

1. doamna eugenia vacarescu necula dirijandu-ne, cu ochii inchisi parca urmarnid notele cu ochii mintii, soptind din buze incet incetisor intr-o limba necunoscuta de muritori;

2.imaginea doamnei necula in aeroportul din amsterdam, la intoarcerea din primul meu turneu. o privire calda si iubitoare ce parca ma lua in brate;

3. mirosul de scortisoara si masina ciudat de mica ce livra laptele, descoperite intr-o dimineata de octombrie de pe balconul familiei gazda;

4. imaginea celor mai bune prajiturele pe care le-am mancat vreodata, gatite de familia gazda din salt lake city, in prima dimineata pentru a ne sarbatori pe noi :). alaturi mai apare imaginea lunch-ului pe iarba alaturi de celelalte coruri;

5. cea mai mare biserica din lume (21 000 locuri), locul de desfasurare a concertului final din cadrul festivalului coral din 2001. repetitiile impreuna cu celelalte formatii corale, in special pentru miscarea scenica la "the circle of life" (lion king);

6. lacrimile ce alunecau pe obrajii spectatorilor, in noaptea concertului final, ascultand vocea de inger a corinei impletita cu ale noastre la "doamne auzi glasul meu";

7. campurile nesfarsite de verde si micutele si cochetele case frantuzesti, cu pervaze incovoiate de greutatea numarului mare de flori din care nu se vedea decat o mare de culori vesele;

8. concertele ad-hoc pe care le dadeam pe iarba, dupa ce luam masa la brive.

9.concertele din fiecare seara de la patinoar, unde infruntam caldura inabusitoare, dar muzica in topea sufletul de tot, modelandu-l apoi in functie de sentimentele transmise.pe ele le mai asociez cu skittles, bomboanele mele preferate, pe care le puteam gasi doar acolo;

10. prima dragoste cu fluturi in stomac, insomnii si vise cu printi si printese, ce a dus in cele din urma la o prietenie frumoasa;

11. catedrala saint martin si mesa de sfanta marie de pe 15 august;

...va urma....

12. verificarile din fiecare vara, din studioul 8. eu eram in fata microfonului, iar in fata mea era cei 3 care ne-au "crescut" profesional si domnul georgescu. acum era vremea sa culeaga roadele muncii lor;

13. zilele de nastere sarbatorite alaturi de colegi;

14. mona, carina, deme, ifti, ramaru, tible;

15. costumele doina levinta;

16. viena vazuta din autocar, dupa ce s-a stricat cutia de viteze si nu mai putea trece mai sus de treapta 1;

17. studioul 3 si scaunele din catifea rosie, alaturi de pianul negru cu coada lunga;

18. taberele de la bran si jocurile de tabara. imaginea cu diana plina de funingine pe fata, dupa ce a cazut prada pacalelilor noastre;

19. peisajul alpilor;

20. domnul din florenta

barbatul modern vs. barbatul barbar....

2009-10-09T15:40:00.001+03:00

ma doare ca intr-o lume atat de avansata inca se mai foloseste o scara a valorilor atat de triviala. mi-e jena ca traiesc intr-o lume atat de contrastanta: navigam pe net de pe blackberry-ul nostru, dar pastram o mentalitatea barbara.
de ce nu au inteles inca oamenii ca femeile nu sunt mai proaste decat barbatii sau culoarea pielii sau forma ochilor nu are de-a face cu caracterul posesorului. nu inteleg ce ii califica pe unii barbati sa faca judecati de valoare pe baza unei posesii din pantaloni, oare din cauza asta se ascunde ceva mai mult cenusiu sub scalp?

peste toate ma deranjeaza modul in care anumiti soferi, posesori ai unui IQ neglijabil, se comporta de parca o pereche de sani te fac incapabila pentru a conduce.

cred ca modul in care sfarseste un sofer e fie bolnav de nervi, fie nepasator. altfel nu ai cum sa "supravietuiesti" in traficul zilnic :(.

De ajuns!

2009-10-09T15:39:00.003+03:00

mai gata, pe bune nu mai pot. de o saptamana de cand s-a stins M.J. sunt intr-o stare psihica groaznica.
dupa ce sambata si duminica au fost ca un pansament pe suflet ascultand piesele copilariei mele pe diferite posturi muzicale, de luni parca au innebunit cu totii si odata cu ei si eu. nu vreau sa mai aflu detalii despre viata personala a artistului Michael Jackson! gata, e de ajuns!
ce a facut si cum a trait a fost treaba lui si a celor de langa el, nu a mea, a ta sau a ziaristilor. pe mine ma intereseaza, in schimb, ceea ce a facut el ca artist, pentru ca pentru noi a fost artistul Michael Jackson si doar pentru prieteni si familie Michael.
iubesc artistul Michael Jackson pentru muzica, dansul, spectacolul si mesajele puternice pe care le-a transmis de-a lungul timpului.
ma bucur ca am avut sansa sa fiu contemporana cu o asemenea personalitate si imi pare rau ca nu l-am putut vedea in concert (l-am vazut in '96, dar eram prea copil sa constientizez). imi pare rau ca 3 copii minunati au ramas fara un tata iubitor, iar noi fara un artist de o valoare incomensurabila.
tabloul marilor artisti este format acum doar din ingeri: elvis, beatles (cu exceptia lui mccartney), freddy mercury si M.J. desigur, sunt multi cei care completeaza acest tablou, unii trecuti in nefiinta, altii care inca ne mai bucura, dar ce este minunat este ca el este nesfarsit. avem certitudinea ca se vor mai naste stele care sa ne bucure si sa ne mangaie auzul si sufletul.

ps: acum poate o sa para putin deplasat, dar vineri noapte, dupa ce m-am rugat printre altele si pentru odihna marelui artist, am simtit o prezenta imateriala. poate ca adormisem deja si a fost doar un vis, sau poate chiar a fost ceva, cert e ca m-am simtit impacata si am avut senzatia ca si el era fericit acum. stiu ca va veghea, in special asupra copiilor lui si a celor pe care i-a iubit mult.
ps 2: cred ca pasiunea mea pentru muzica a inceput cu piesele lui si ale lui elvis :). va multumesc pentru mostenirea grandioasa pe care ne-ati lasat-o.

cand steaua de geniu se stinge....

2009-10-09T15:39:00.001+03:00

cu siguranta aceasta zi nu va fi uitata prea usor, ba chiar ne va fi reamintita in fiecare an mult timp de acum inainte, dar din pacate nu pentru o intamplare fericita, dincontra. am pierdut un mare artist, un geniu al muzicii si entertainmentului. intamplarea face ca am aflat vestea la minute dupa declaratiile oficiale, dar nu am putut sa cred ca ne-a mai fost rapita o stea intr-o vreme asa intunecata.

in martie imi faceam calcule serioase si voiam din tot sufletul sa fiu prezenta la unul din concertele din londra. eram intr-o stare de euforie gandidu-ma ca se intoarce pe scena si ca poate va lansa piese noi.

geniile au personalitati de o sensibilitate aparte, ele se consuma in interior, creand astfel opere nemuritoare. modul lor de perceptie al lumii inconjuratoare difera cu mult de cel al omului de rand si o acuzatie aruncata pe nedrept provoaca rani imense, pierderea increderii in oameni si in sine. balanta unui geniu isi pastreaza cu greu echilibrul, acesta putand fi zdrobit prea usor.

acum ma gandesc, oare manusile purtate de michael de atatea ori nu voiau oare sa transmita un mesaj? semnificatia posibila este "purtati-va cu manusi cu mine". la fel cum seria de leucoplaste putea sugera ranile provocate de rautatile media sau ale publicului. el a renuntat la copilarie, la o viata normala si si-a dedicat-o muzicii pentru a ne bucura pe noi.

De oriunde ai fi, Michael, iti doresc sa gasesti pacea cautata atat de mult timp si iti mltumesc pentru tot ce ne-ai lasat. sunt sigura ca vei veghea asupra lumii si vei incerca sa ajuti.

cultura mozaicata...

2009-10-09T15:38:00.000+03:00

postarea asta o "mestec" demult, dar am decis sa o mai aman sa nu interfereze cu alegerile.
pentru inceput trebuie sa punctez ca nu-mi place politica, in teorie pare o structura minunata, fascinanta, practic este un dezastru. dupa ani de zile in care m-a ascuns sub umbrela indiferentei fata de circul mediatic din jurul politicii si al deciziilor scandaloase, cursurile facultatii mi-au deschis ochii. ceea ce stim e complet diferit de realitate, iar ignoranta pe care o abordam crezand ca aceasta e alegerea cea mai buna, ne face si mai mult rau. sa ma explic. traim in epoca postmodernista, intalnim curentul de cultura mozaicata, asta se poate traduce prin tot ce se intampla in jurul nostru la ora actuala: coborarea valorilor la nivelul omului simplu, astfel incat sa le inteleaga toata lumea si mass media.

prima, adica "traducerea" valorilor pare la prima vedere un lucru pozitiv, dar reversul este cat se poate de nociv prin faptul ca devalorizam cultura, nu mai promovam elitele, cautarea de cunostinte, studiatul serios. bombardarea cu informatii din toate domeniile si totodata incomplete da senzatia falsa de cultura generala bogata, dar de fapt este o salata, un mozaic de cunostinte sparte. in scurt timp noile generatii nu vor mai pune mana pe o carte, nu vor mai fi indemnati sa studieze, preferand sa afle informatiile de la tv, din ziar, de pe internet. nu pot estima consecintele pentru ca mi-e prea teama.

mass media a incetat sa mai fie a 4-a putere in stat, astazi este mult mai mult de atat. media constituie puterea statului. politica nici nu-si mai inchipuie cum ar exista fara puterea media care sa comunice cetatenilor mesajele trimise de cei dintai, iar cetatenii nu-si inchipuie cum ar fi politica fara caracterul informativ al mediei. cum ar sti ei pe cine sa aleaga fara sa detina informatii despre candidatul respectiv?
deci media indeplineste functia de informare a alegatorului, a cetateanului.
dar ce se intampla atunci cand media difuzeaza informatii false catre public? ce se intampla atunci cand media depaseste rolul obiectiv al informatorului si incepe sa interpreteze? atunci media devine formator de opinii. in cultura postmodernista nu se mai cauta raspunsul la intrebarea "de ce?" ci mai degraba "cat este castigul?", iar asta se aplica in toate domeniile fara exceptie. asta inseamna ca puterea lumii este dominata de oameni avari, care au ca scop producerea si mai multor bani, dar despre asta alta data. revenind la subiect, media nu face nici ea exceptie si cauta sa castige cat mai mult de pe urma informatiilor transmise. cel mai bine "se vand" sexul, vedetele (in special daca sunt intr-un scandal), crime, violuri, dezastre etc. asta este probabil raspunsul cautat pentru prezenta "stirilor de la ora 5", oana zavoranu, gigi becali, eba, vadim, si multe alte personaje ce lasa de dorit din punct de vedere al educatiei si / sau coeficientului de inteligenta.
cea mai sumbra turnura a acestui curent este chiar cetateanul de rand, care intoxicat de informatiile manipulatoare are senzatia ca este parte a acestui sistem, implicat activ, pentru ca vede prin intermediul ziarelor si a tv-ului fetele oamenilor cunoscuti in casa lui, dar de fapt nu este decat o marioneta sau si mai rau un spectator in masinatiunea asta.
in tara noastra se fac tranzactii imense, furtisaguri, si asa mai departe, care poate omului de rand i-ar ajunge la urechi si ar lua atitudine, dar cum media s-a grupat mai nou in trusturi, care la randul lor sunt controlate de aceleasi fete luminate si sustinute de fotoliile catifelate ale puterii politice. dezvaluirea afacerii "doi si un sfert" a coincis la fix cu arestarea de circ a "latifundiarului din pipera", ce e si mai interesant este ca dupa aceea ziarele au "uitat" complet de primul caz, la fel si cetatenii. o modalitate cat se poate de utila, distragerea atentiei cu un scandal mediatic de amploare.

pana la urma nu am apucat sa ajung la ceea ce doreams a dezbat, dar o voi face intr-o insemnare viitoare. sper sa fie ultima data cand mai vorbesc de politica .

declaratie portret....

2009-10-09T15:36:00.000+03:00

azi ma simt ca un portretist. trag o linie si puf apar faptele din ultimii 2 ani si jumatate. iti multumesc tie, cel care mi-ai fost aproape in calatoria asta ce seamana mai degraba cu un montagne rousse si chiar daca nu a fost mereu peste curcubeu.

trag linie si incep sa colorez:

alb - pentru masinuta pe care ai cumparat-o acum aproape 2 ani si pentru care ai muncit din greu si inca mai muncesti

verde - pentru toate peisajele pe care le-am vazut impreuna in tot acest timp, la inceput cu trenul, acum alaturi de calutul alb din poveste

crem - pentru casuta pe care mai ai putin si o termini, alaturi de parintii tai. ati muncit mai cu spor decat furnicile sau albinele, dar rezultatul este uimitor, este acasa.

portocaliu - pentru firma pe care ai construit-o de la zero, pentru tot ce ai realizat si toata munca depusa pentru ca nu oricine poate reusit ce ai facut tu acolo. de asemenea pentru actualul loc de munca ce a devenit o a doua familie si unde ai gasit de facut ceea ce-ti doreai de mult.

albastru aprins - pentru toate realizarile profesionale, caci sunt asa multe ca nu as avea loc pe tot blogul sa le scriu.

rosu - pentru iubirea ce ti-o port. mi-ai castigat increderea si mi-ai devenit confesor, esti omul care ma sprijina in incercarile prin care trec si ma ajuta oricand fara sa aiba un interes, omul care ma tempereaza si ma incurajeaza, esti echilibrul meu.

fondul este galben - pentru ca trebuie sa ne concentram sa ducem la capat tot ce ne-am propus, si pentru ca esti o culoare optimista. ea ne va zambi de pe cer dupa furtuni in care am crezut ca ni s-au inecat corabiile.

multumesc pentru atatea culori in care mi-ai desenat viata, aproape am facut un curcubeu si au trecut abia 2 ani .

te iubesc!

armonie....

2009-10-09T15:35:00.000+03:00

inspir mirosul dulce de tei si simt cum sufletul imi freamata de bucurie. este prima data cand simt cu adevarat venirea verii, senzatia aceea de eliberare, de libertate.

in ultimele luni am uitat sa mai fiu copil, m-am maturizat si parca am incuiat si usa copilului din mine, l-am pedepsit sa stea in camera lui, dar azi are usa larg deschisa si un poster mare si colorat cu "bine ai venit" pentru intampinare.
doua luni de sesiune, job full-time si inca un job temporar, s-au dus intr-o clipita si au lasat in urma un chip brazdat de cearcane adanci si negre. asa ca aseara, pentru prima data in mult timp mi-am permis sa adorm devreme, cand inca era lumina afara. de dimineata m-am trezit alt om, parca odata cu oboseala s-au dus toate grijile si gandurile chinuitoare, scheme, planuri cu ce trebuie facut mai departe, tabeluri ce prezinta balanta cheltuielilor si a veniturilor. toate au disparut si au lasat in urma un om fericit si linistit. acum respit vara, sangele imi alearga vioi prin vene si nu-mi sta capul decat la o fuga pe un strand sa ma bucur de soare si apa .
si uitandu-ma la cele doua luni ce au trecut sunt mandra de persoana dezvoltata, ma privesc cu un ochi obiectiv, critic. mi-am impus mereu standarde aproape imposibile (inca o fac), dar Cineva nu m-a lasat si mi-a dat un dram de noroc, care combinat cu o munca imensa au adus rezultate minunate.
rezultatele mele in 2 luni de zile sunt 10 kg in minus (eu nu-mi dau seama de diferenta decat la haine :) ), prima nota de 10 luata in timpul facultatii, o serie de informatii nepretuite despre lumea inconjuratoare, promovarea la jobul temporar, rezultat excelent in urma promovarii si surprinderea foarte placuta a superiorilor.
si cred ca cel mai mult ma bucur ca am devenit foarte responsabila si mai indulgenta cu cei din jurul meu. la volan ma simt responsabila pentru ce se intampla in jurul meu si incerc sa usurez cat mai mult trecera colegilor de trafic (pietoni sau soferi) prin zonele unde ne intersectam.
of, ce mare m-am facut, parca nu ma mai recunosc. chiar ieri vorbeam cu mama despre niste lucruri banale si mi-am dat seama ca m-am maturizat prea mult, sunt prea rigida si trebuie sa o las mai moale, altfel voi deveni o "control - freak" :).

Skittles flashback...

2009-10-09T15:34:00.002+03:00

ieri am gasit in carrefour vitantis bomboanele preferate: skittles. ani de zile le-am cautat in magazinele noastre fara succes, dupa ce mi-au marcat copilria.

am desfacut cutiuta rosie si o pastiluta mov mi-a alunecat pe limba. am inchis ochii si m-am abandonat senzatiilor. apoi am pierdut contactul cu realitatea, eram din nou la patinoarul de la Brive si ascultam emotionata concertul colegilor de festival. cand am deschis ochii eram asa emotionata ca mi-au dat lacrimile, singurul loc unde mai gaseam bombonelele preferate era in strainatate. imi facusem un adevarat ritual pentru concertele din fiecare seara de la patinoar: cumparam de la automat o punguta de skittles si ma bucuram de gustul ei si de caldura muzicii ce-mi facea sufletul sa danseze. preferatele mele erau cele de struguri.

mi-e dor de festivalul de la brive cu toate senzatiile aduse. in fiecare vara in luna august ma trezesc visand ca merg din nou acolo sau retraiesc clipele gandindu-ma ca in acel timp se desfasoara. imi lipseste atat de mult ca in perioada festivalului nu mai sunt eu, ochii lasa sa se vada un inima pustie, melancolica. ciudat cum o bombonica mica poate avea un efect asa puternic in plan emotional.

nu voi uita niciodata verile petrecute la brive.......

Filosofand

2009-10-09T15:34:00.001+03:00

cu nasul in cursul de cultura si comunicare mi-am adus aminte de "prietenul" lucian blaga si m-am gandit sa impart cu voi o parabola enuntata de el pentru a intelege mai bine diferenta intre cunoasterea luciferica si cea paradisiaca.

se presupune ca esti undeva pe varful unui munte, de unde ai putea vedea toata lumea, dar un intuneric patrunzator se intinde ca o patura groasa peste ochii tai.
in buzunar ai un muc de lumanare pe care il aprinzi sa faci putina lumina. dintr-o data vezi totul foarte clar, culorile, formele, trasaturile pana la cel mai mic detaliu, dar doar pe o raza de 1,5 - 2 metri in jurul tau, restul ramanand in bezna.
dupa ceva timp, mucul de tigara se stinge, luand cu el lumina. ochi nu mai vad nimic si timp de cateva secunde clipesti in van. apoi, putin cate putin acestia se adapteaza intunericului si incep sa desluseasca. acum vezi pana departe la linia orizontului, munti si vai si rauri sau chiar mari, dar doar contururile, formele.

aceasta e diferenta intre cunoasterea paradisiaca in care ai acces la informatii clare, nuantate ce nu mai prezinta nici un mister, dar limitate, si cunoasterea luciferica ce te lasa sa ghicesti, fara sa coloreze sau sa arate o imagine explicita, dar care te poarta mai departe decat poti ajunge. cunoasterea luciferica iti contureaza peisajul, te lasa sa--i admiri maretia pastrandu-si in acelasi timp misterul.

eu am mers mai departe si bazandu-ma pe aceasta parabola am decis ca stiinta este reprezentata prin cunoasterea paradisiaca. aceasta concentradu-se pe detalii, explica modul de formare al fiecarui lucru, dar inca nu are posibilitatea de a gasi un raspuns pertinent la intrebarile fundamentale, legate de aparitia noatra pe lumea asta, sau cum a luat fiinta. am considerat ca religia sau mai bine zis credinta oamenilor poate reprezenta cunoasterea luciferica. credinta nu-ti poate argumenta, nu-ti da detalii exacte, dar iti contureaza raspunsuri la intrebarile ce te framanta.

mai departe, in cursul studiat se face o comparatie intre cultura reprezentativa pentru cunoasterea luciferica si civilizatie pentru cunoasterea paradisiaca.
cred ca pasul urmator ar fi asemanarea dintre suflet si cunoasterea luciferica si corpul fizic ca si cunoastere paradisiaca.

ce ziceti, e frumoasa filosofia?

Drumul Regelui

2009-10-09T15:32:00.000+03:00

Transalpina acesta e cuvantul ce nu ma mai lasa sa ma odihnesc de cateva zile. Cineva l-a mentionat in treacat, spunand ca ar vrea sa stie mai multe despre acest drum legendar. Cand in cele din urma am gasit ragazul pentru a cauta mai multe informatii am gasit multe articole in presa scrisa din care as vrea sa-l mentionez pe urmatorul:

"O data ce ai trecut de zona locuita, drumul intra prin padurea seculara, la inceput de foioase, care o data cu cresterea altitudinii se transforma intr-una de brazi semeti. Printre acestia, prima surpriza este Masa Uriasilor, o roca ce sta atarnata parca de cer, unde povestea spune ca se strang uriasii la sfat. De altfel, locul este descris cu maiestrie de catre poetul Lucian Blaga in "Hronicul si cantecul varstelor". Despre acest loc circula si o legenda ce face referire la o uriasa care vazand cativa localnici care-si arau ogorul i-a luat pe sus si i-a varat in sort, ducandu-i la Masa Uriasilor, care la ceasul acela mancau. "Ia uite ce fac oamenii astia mici, ne strica pamantul!" - a spus uriasa, dar uriasii nici nu au bagat-o in seama, continuandu-si cina, la celebra Masa a Uriasilor, considerandu-i pe "vinovati" mult prea neinsemnati pentru a fi bagati in seama."

Articolul a fost publicat in Romania Libera pe 1 august 2006 si a fost scris de catre Carmen Andrei (http://www.romanialibera.ro/a1623/sens-interzis-pe-drumul-regelui.html).

Din putinele cercetari intreprinse pana acum mi-am dat seama ca acest drum este o bijuterie montata in istorie. Romanii au fost primii care au batatorit acest traseu in incercarea de a cuceri Sarmizegetusa, acesta a fost adus la rangul de drum abia in timpul lui Carol al II-lea, primind si denumirea de drum al regelui. A fost reabilitat de germani dupa cel de-al doilea razboi mondial, dar de atunci a cazut in paragina. Astazi doar 25% mai este asfalt, restul o amestecatura de bolovani, pietris si pamant, asa ca pentru a avea sorti de izbanda in calatorie trebuie sa te "inarmezi" cu o masina cu garda la sol ridicata, o bicicleta de munte sau o motocicleta. Vremea este capricioasa, dar cand peisaje mirifice se impletesc cu legende si figuri de basm si bucati impresionante de istorie pare o binecuvantare faptul ca poti vedea si trai asa o experienta.
Mi-as dori ca Drumul Regelui (sau DN67C) sa fie refacut pentru a facilita vizitarea zonei si cati mai multi oameni sa poate fi martori la ceva asa frumos si unic.

reflectii asupra sistemului de invatamant romanesc...

2009-10-09T15:30:00.001+03:00

ma infior cand constientizez criza sistemului educativ din ziua de azi, pentru ca se va reflecta in romania de maine. spun sistem pentru ca vorbesc de un mecanism complex, incepand de acasa, unde primesti notiunile primare ale educatiei, si pana la scoala, liceu si facultate.

la noi educatia de acasa se face in doua feluri: 1. ori tipi si plesnesti copilul cand a facut ceva gresit, iar cel mic se uita cu ochi inlacrimati, parca intreband "de ce", dar nu va primi nici o explicatie, 2. ori tii copilul in puf, ii dai tot ce vrea, fara sa te impui in vreun fel, si te intrebi de ce mai tarziu ti se urca in cap si te pune la respect.

apoi, in scoala, problema se complica. salariile sunt parca din ce in ce mai mici, asa ca nu te astepta ca un om ce a studiat toata viata academica sa aleaga aceasta profesie in detrimentul unui job ce ofera un salariu de 3000 de lei, asa ca invatamantul este populat de cadre didactice tinere ce nu au mereu rabdarea, diplomatia, inteleciunea necesare pentru un asemenea post, si cadre didactice in varsta, toba de carte, ce pot sculpta ca un adevarat artist in caracterul si baza de cunostinte a elevilor, adaugand acolo unde e nevoie, slefuind unde e mai taios :). printre ei se mai gasesc ratacite cateva cadre didactice competente, talentate cu posibilitatea de schimba in bine, daca sunt tineri nu vor rezista prea mult, daca sunt in varsta vor capata functii administrative si vor renunta la predat.

liceul e momentul de cumpana in viata elevului: poate alege o institutie cu renume, ce-i va deschide drumul spre viitorul visat, sau poate alege o institutie mediocra unde orele de curs pot fi confundate cu sedinte foto, call centre sau timp liber. cei care aleg varianta a doua au doua optiuni: sus sau jos, dar de cele mai multe ori drumul este in jos. ei sunt clasa medie de maine si din pacate sunt din ce in ce mai multi.
mai trist e ca cei care muncesc pentru a urma un liceu de renume pot avea surprize foarte neplacute constatand ca desi pretentiile de admitere au fost ridicate, pregatirea multor profesori de baza, lasa de dorit.
in liceu trisatul este sportul preferat si practicat de toata lumea. acesta poate avea urmari grave, pentru ca adolescentul asociaza plagiatul cu un merit, il ia ca pe un lucru bun, pentru ca nu mai trebuie sa munceasca la fel de mult pentru rezultate mari, dar ce vor face mai departe? ce vor face in viata cand se vor confrunta cu o criza la locul de munca, unde ei sunt singurii ce vor putea decide? de la cine vor copia? ce manual vor ascunde in banca?

facultatea a devenit mai nou un trend. fiecare adolescent trebuie sa faca o facultate, daca il invata ceva sau il va ajuta pe mai departe nici nu conteaza, diploma de licenta pare obiectivul urmarit. din cauza asta univesitati particulare au aparut ca ciupercile dupa ploaie si doar cateva mai serioase in studiul specializarilor alese, restul fiind fidele banilor veniti de la studentii "trendy" ce considera cursurile optionale si sunt mai preocupati de culoarea si modelul noilor ochelari de soare decat de examenele din sesiunea ce bate la usa, pentru ca, bineinteles, pot fi cumparate si acelea.

diploma de licenta a devenit un produs comercial si nota la examinare depinde de suma si cadourile facute persoanelor cheie din comisie.

stau si analizez toate astea si ma gandesc ce se va alege de viitorul tarii noastre? se vor casatori, oare, toate adolescentele cu barbati mult mai in varsta si bogati? si restul? medici, actori, ingineri, constructori, arhitecti etc, ce vor face? vor mai exista, sau va fi o tara de economisti si politicieni?

viitorul sta in fiecare copil, iar acesta incepe din momentul in care incepe educatia data de parinti. educatia poate urca sau cobori nivelul unui popor!

suntem o natie de oameni invidiosi si avari!

2009-10-09T15:29:00.000+03:00

traiesc in aceasta tara de peste 20 de ani si pot spune ca o iubesc din tot sufletul si voi face tot ce pot pentru a o schimba in bine.
zilele astea am constientizat in cele din urma ca romanii sunt oameni rai, cu suflete slutite de avarism si vicii. am uitat sa spunem "multumesc" atunci cand primim ceva, crezand ca ni se cuvine, sau poate chiar am avut curajul sa-l criticam pe cel de langa noi ca n-a fost mai generos.
ma uit in urma si ma gandesc ca mi-am daruit 9 ani din viata (aproape jumate din cat am trait pana acum) corului de copiii radio, ca acum cateva saptamani sa am o discutie jenanta cu o fosta colega, legata de excluderea mea din grupul oficial de discutii al corului. m-am simtit ca un obiect folosit si aruncat la gunoi fara nici un regret, fara vreo urma de resentiment. iar atunci cand am cerut o explicatie omului ce a preluat sarcina dirijorala acum 4 ani, am fost complet ignorata. sa recapitulam: mi-am dedicat 9 ani corului, am fost sefa de ansamblu (cea mai inalta functie detinuta de un copil in cor), am participat la sute de concerte, inregistrari si multe turnee, practic mi-am daruit o parte din mine si din sufletul meu acestui cor, iar recompensa a fost excluderea totala, ignorarea.
eu nu regret si daca ar fi s-o iau de la inceput as proceda la fel, pentru ca in acesti ani am avut marele noroc sa fiu "crescuta" de doamna necula, o femeie puternica cu suflet de inger, ce mi-a indrumat pasii, m-a educat si mi-a format o cultura. nu mi-ar ajunge viata pentru a-i multumi pentru fiecare clipa petrecuta in preajma dansei.
domnisoara camelia, care de fapt este doamna prisacaru, pe care o iubesc toti coristii, m-a invatat sa fiu optimista, cum sa-mi fac un bagaj cat mai mic si mai eficient , sa muncesc mult pentru a ajunge cat mai sus si sa nu ma las invinsa, sa-mi pretuiesc sufletul curat si sa nu las oamenii rai sa-l pateze cu mojiciile lor.
corul au insemnat toate turneele in strainatate, unde am vizitat locuri de vis si am intalnit oameni noi. daca nu ar fi fost corul, nu as fi putut vizita atatea locuri, pentru ca familia mea nu si-ar fi permis costurile unei asemenea calatorii (america, italia - sardinia, turcia, elvetia si minunata franta).
am invatat cat de important este lucrul in echipa si ce rezultate impresionante poti avea, am invatat cum sa ma comport cu oameni de toate felurile astfel incat sa nu jignesc sau sa supar, .....

azi ma uit in jur si constat ca romanii isi urasc tara si semenii. de ce nu ne putem concentra pe munca noastra si cum o putem eficientiza astfel incat sa avem performante, in loc de a barfi si intepa pe cel de langa noi, doar de dragul de a face un rau. de ce nu putem avea o vorba buna pentru cel de langa noi, de ce nu-i sprijinim pe cei care au nevoie, in loc sa aruncam cu pietre in ei?

am observat cu tristete ca la noi in tara singurul profit se face prin furtisaguri indiferent de culoarea pielii. fiecare fura intr-un fel sau altul, chit ca este patronul care declara salariul minim pentru angajatii sai, astfel incat sa nu platesca taxe prea mari, sau soferul ce contesta amenda (luata pe buna dreptate) pentru a nu plati, fie profesorul care nu te trece un examen decat daca ii umpli stomacul/traista de bani/mancare, fie politistul care daca nu a primit o spaga frumoasa nu iti da carnetul de sofer.

am ajuns o natie de barfitori, avari si tradatori. cel mai umilitor lucru e atunci cand prietenul tau, omul caruia i-ai pus sufletul pe tava ani de zile iti reproseaza ca ai salariu, implicit mai multi bani ca el. o spune cu ranchiuna, ca si cum salariul ar fi platit din buzunarul lui sau ca si cum ai sta linistit la soare si salariul ar veni singur. umilitor e atunci cand prietenii se plang ca nu le ajunge salariul, desi nu platesc nimic din buzunarul lor, de asta ocupandu-se parintii, apoi vin la tine si-ti arata o racheta de mobil care a costat mai mult decat computerul meu, sau noul laptop, sau noul set de boxe si tu privesti tamp, uitand toate porcariile aruncate pana atunci de ei, pentru acum te bucuri cand ii vezi si pe ei fericiti. mi se pare umilitor cand prietenul se plange ca nu are un chior in buzunar si nu poate veni la petrecerea de ziua ta, dar pentru tine cel mai important e sa-l ai langa tine si ii spui ca nu-ti trebuie cadou, ca tu vrei sa fie langa tine, ceea ce e adevarat. cand ajunge nu-ti spune nici "la multi ani" si restul petrecerii sta undeva si vorbeste la telefon, iar atunci cand socializeaza intr-un final se poarta de parca simpla prezenta ne-ar innobila si da de inteles ca a facut un mare sacrificiu ca a venit. dar cum si tu ai o limita, atunci cand prietenul te roaga sa vii la el, pentru ca are nevoie sa se confeseze, incepe sa insire ultima colectie de accesorii, hainele neaparat in trend, sau elegante in totacest timp avand grija sa-ti dea de inteles ca arata grozav si cu o privire de superioritate prin care iti sugereaza ca esti o zdreanta. desigur fara sa uite mentionarea pretului platit pentru toate acele "zdrente". pai ziceai ca nu-ti ajunge salariul nici de un cico si ca nu-ti perimiti nimic, ai castigat la lotto?

mi-e rusine sa recunosc ca suntem un neam de oameni rai si interesati financiar.

acum14 ani, prin eforturi supraomenesti, parintii mei au cumparat o bucatica de pamant langa bucuresti. cand am ajuns acolo totul era o paragina, buruienile erau asa de mari ca eu paream o furnica in preajma lor, iar tata impreuna cu fratele meu s-au chinuit un weekend intreg sale taie, cu topoarele. la mijlocul a ceea ce trebuia sa fie gradina, era o mare groapa de gunoi a strazii, unde multe galeti si roabe de pamant bun au fost turnate pentru a fi considerat pamant. acum 5-6 ani am inceput sa-i spunem "acasa" pentru ca in sfarsit semana cu un camin, dar drumul era inca lung si greu de parcurs. in tot acest timp, vecinii stateau si ne "spionau", apoi dadeau fuga si barfeau la "radio sant" ce aflasera, bineinteles cu grija sa infloreasca.
azi, dintr-o casa de chirpici, fara pereti sau tavan, pe jumatate daramata si o gradina demna de filmele lui hitchcock, se inalta o casuta simpla, dar frumoasa si cocheta, cu o gradina ajunsa mini livada, unde poti petrece zilele si serile de vara in balansoarul dintre copaci, unde te imbie mirosul dulce al trandafirilor, crinilor sau imaginea fructelor coapte dintre ramurile copacilor ce te cheama sa le culegi ca apoi sa-ti bucuri papilele gustative in simfonia de arome naturale si bio. peste toate astea am ca "garda oficiala a palatului" doua cateluse simpatice: una mai batrana si mai linistita si una mai tanara si mai jucausa, ce nu ma lasa sa fiu trista sau sa ma plictisesc vreodata. in tot timpul asta, vecinii care si-au imrastiat veninul in toate partile, inventand mai ceva ca presa mondena, se spala inca la copaie, au toaleta in curte si scot apa cu galeata din fantana...la fel ca acum 14 ani.

nu vreau ca tara noastra sa "scoata apa cu galeata din fantana" peste 100 de ani, ci vreau sa aiba un camin construit icetul cu incetul, dar cinstit, o gradina mare si verde si cei mai buni companioni.

pipera city....

2009-10-09T15:28:00.001+03:00

acum 14 ani am fugit de oras, mutandu-ma la periferie impreuna cu familia intr-un mic satuc. de-a lungul timpului am avut parte de tot felul de experiente cum ar fi:

acum vreo 3-4 ani tata i-a surprins intr-o seara pe cativa pusti abia intrati in adolescenta cum ma spionau in fata geamului de la camera mea. si azi ma mai amuz cand imi aduc aminte de episodul respectiv, mai ales ca si-au luat o mare teapa eu fiind imbracata pana in gat si butonand pc- ul pentru o tema.
morala: astazi este instalat un sistem care face imposibila intrarea prin efractie in curtea mea.

toti barbatii din vecinatate, odata trecuti de 45 de ani capatau sindromul pedofilului. n-a mai fost decat un pas in a certa o fetita de 13 ani ca nu are sanii destul de dezvoltati ca sa ofere un "peisaj" placut pentru pensionarii iesiti la poarta.

odata cu adolescenta si implicit cresterea nivelului de hormoni din organism, pustii devin interesati de fete. asa s-a intamplat si cu vecinul meu care a capatat o sclipire in ochi de fiecare data cand ma vede. astfel ca de fiecare data cand am vreo treaba la masina, care este parcata in fata portii, apare negresit cu vreo treaba si intotdeauna ma saluta putin fortat.
pustiul este extrem de gelos pe prietenul meu si intr-o seara cand eram impreuna la mine acasa, s-a auzit soneria. cand am deschis poarta nu mai era nimeni, dar peste strada s-au auzit batai in usa si vocea pustiului care o ruga pe bunica-sa sa-i deschida. dupa asta a mai sunat de vreo 2 ori, dar nu s-a mai dus nimeni.

povesti sunt destule, dar cred ca in timp, satucul acela eclectic m-a cucerit :)

2009-10-09T15:24:00.001+03:00

e uimitor cum un simplu serial ajunge sa joace un rol atat de important in viata ta. este vorba despre gilmore girls, care mi-a marcat viata si mi-a influentat personalitatea pentru totdeauna. identitatea mea ca licean s-a datorat in mare parte acestui serial, pasiunea pentru citit, ascultat cea mai ciudata muzica si iubirea fata de invatatura, la fel. si este totusi bizar cum s-a impletit si pliat atat de mult pe evenimentele importante din viata mea. primul episod l-am vazut un clasa a IX-a si m-a cucerit de cum le-am intalnit ochii albastri ai celor doua protagoniste: Lorelai si Rory. am descoperit serialul cand am intrat intr-o noua etapa a vietii, la fel ca si rory si acesta s-a sfarsit atunci cand am terminat acea etapa. dar asta nu a insemnat ca momentele placute si tot ce e frumos a trecut, pur si simplu a urmat altceva. astazi, dupa abia doi ani de cand am vazut finalul (desi am avut episodul in pc si am dat peste el frecvent) am avut curajul sa-l revad. acum doi ani am inceput sa plang putin dupa jumate si nu am mai putut vedea sfarsitul. abia azi l-am descoperit cand, din nou, marcheaza o etapa din viata mea: in doua luni imi voi lua viata in piept intr-o noua casa, ceea ce coincide cu plecarea lui rory de acasa pentru ca a primit o slujba. fetele gilmore inseamna incredere, pofta de viata, vointa, speranta, cele mai simpatice glume si cei mai frumosi ani din viata mea. sunt atat de multe lucruri care ma leaga de ele incat as putea umple pagini intregi si tot nu as termina. cu toate astea un lucru e sigur: ele sunt cele mai bune prietene ale mele, alaturi de alte doua fiinte speciale si prietenul meu. suna atat de ciudat, dar asta e adevarul. printr-o coincidenta bizara a reusit sa treaca de bariera fictiunii si sa se intamplarile sa se asemene foarte mult cu cele din viata mea. uf, cate prostii pot scrie cand sunt emotionata. eu nu am avut niciodata rabdare sa ma uit la un serial, dar pentru asta as fi facut orice sa fiu in fata tv-ului duminica seara la ora 8...odata am plecat de la mare mai devreme, doar ca sa ajung la timp. sper doar ca nu v-am chinuit prea mult cu emotiile mele, uneori incoerente sau dezordonate si va multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi tot...si in cazul in care nu ati avut ocazia sa le descoperiti pe fetele gilmore pana acum, ati face bine sa incercati episodul pilot... va va schimba viata :)

surpriza, Doamna Eugenia Vacarescu :)

2009-10-09T15:22:00.001+03:00

am avut cateva surprize minunate zilele acestea, dar de departe cea mai importanta a fost un comentariu gasit pe blog. cea pe care o consider a doua mama mi-a descoperit pagina si cuvintele frumoase despre anii de cor. desigur cuvintele sunt prea palide ca sa poata exprima ceea ce simt. personalitatea, educatia, cultura mi-au fost formate de parintii in stransa legatura cu Doamna Eugenia Vacarescu, sau cum noua ne place sa o numim Doamna Necula.

ma bucur nespus cand cuvintele mele (fie si scrise) ajung asa departe, bucurand totodata si pe cei care ne-au daruit atat de mult incat ne-ar trebui o viata si n-am putea sa le inapoiem.

in final ma adresez celor care sunt parinti: daca stiti ca sufletul pe care-l cresteti cu atata iubire are talent, macar putin, trimiteti-l la corul de copii radio. nu veti regreta! chiar daca este pentru putin timp, sau poate pentru o perioada mai lunga, fiti siguri ca va ramane ca o amintire minunata.

jurnal...

2009-10-09T15:20:00.000+03:00

eu mi-am petrecut copilaria la IPRS Baneasa si adolescenta la British Council, cel putin asa simt eu.spun asta pentru ca pana acum 9 ani tata a lucrat la ceea ce era odata IPRS Baneasa, apoi s-a angajat la BC.

imi amintesc cum ma plimbam prin gradinile frumos plantate, pe langa bazinele care semanau cu mici piscine. probabil ca odata au fost fantani functionabile, care sa incante angajatii in pauzele de masa, dar astazi nu erau decat doua bazine pline cu apa si parca si mai multe lipitori. proximitatea fata de padurea baneasa avea o mare influenta asupra zonei, dandu-ti senzatia ca esti cu mult mai departe de bucuresti. imi placeau foarte mult gradinile nesfarsite, cu trandafiri, bucsusi si conifere de toate felurile. totul era ca o oaza de liniste. din pacate sectiile pareau parasite, afise cu actori straini erau lipite pe cate un perete de sticla, semn ca acolo inca mai venea cineva. la tata in "birou" erau afise cu filmul "interviu cu un vampir", chiar si cand a plecat el de acolo, afisele inca iti mai "zambeau" de pe perete, chiar daca aveau deja 7 ani. imi aduc aminte ca in baneasa am folosit pentru prima data internetul, tata mi-a aratat computerul cu acces, dar nici el nu stia foarte multe. am fost tare fricita in ziua aceea, dar in acelasi timp un pic trista ca nu stiam mai multe, ca sa navighez si eu. pur si simplu ma uitam la pagina deschisa si incercam sa-mi amintesc macar o adresa, dar cred ca de emotie au fugit toate :).

mai tarziu, cand au ma pregateam sa intru in adolescenta am facut cunostinta cu British Council, o mica oaza in centrul bucurestiului. i-am cunoscut pe toti colegii lui tata si ma gandeam cat de tineri sunt. atunci l-am cunoscut si pe dragos bucurenci, din pacate nu-mi mai amintesc decat ca mi-a atras atentia cercelul din spranceana. de fapt nu am tinut minte multe lume, era foarte mult deodata. totusi imi amintesc de doamna de la receptie, al carei par avea mereu cate o culoare interesanta, seful tatalui meu, care mi se parea foarte tanar pentru responsabilitatea presupusa de acel job...uf as putea continua asa la nesfarsit...nu-mi amintesc totul foarte bine, incerc sa pun pe seama faptului ca eram extrem de timida si incercam sa evit locurile aglomerate, asa ma refugiam in biblioteca. atunci era in podul cladirii principale. mi-amintesc ca acolo am desoperit-o pe julieta a lui shakespeare.

apoi a urmat o pauza, cand m-am intors multe erau schimbate. colegii nu mai erau toti aceeasi, in locul vechiului garaj rasarise nou biblioteca,cu toate astea scaunele din fier forjat pareau mai primitoare ca niciodata. in putin timp am inceput sa colaborez si eu cu ei, asa am descoperit puterea BC. timpul a trecut si eu am refuzat sa fac parte din staff-ul permanent, nici eu nu stiu de ce. poate pentru ca mi-e teama sa nu-i dezamagesc, pentru ca ei si-au format o imagine foarte pozitiva despre mine, sau poate ca inca nu sunt destul de matura sa ma asez la masa BC. pentru ca am crescut printre ei, mereu mi s-a parut ca eu sunt un copil si trebuie s ainvat de la ei. eu nu mai sunt un copil de mult, dar mentalitatea a ramas, deci raspunsul ar fi frica.

astazi m-am hotarat, nu voi face parte din staff-ul permanent, pentru ca vreau sa fac altceva. dar nu va pot spune chiar tot :). momentan ma pregatesc, incerc sa fiu cat mai eco, reciclez cat pot, sting lumina si scot din priza ce nu folosesc, plantez copacei si cu toate ca am o masinuta veche de care nu ma pot dezlipi, voi face tot posibilul sa-i schimb norma de poluare...ah si evit sa o conduc in centru, prefer sa folosesc metroul pe cat se poate.

din turnee adunate :)....

2009-10-09T15:17:00.000+03:00

ok, incep sa ma deprim. care sunt motivele? simplu, am senzatia ca nu ma ridic la nivelul asteptarilor mele (dupa ce ai cantat pe scenele unora din cele mai prestigioase sali din europa si din lume nu e usor sa te comporti normal). e adevarat ca acum doi ani am renuntat la o cariera in domeniu, dar nu e usor sa te desprinzi de asa ceva asa repede. apoi, in timp uiti de evenimentele triste, nervii, oamenii rai, care te-au facut sa iei decizia asta. incepi sa-ti amintesti doar lucrurile frumoase.

de exemplu, intr-unul din turnee (pe cand aveam vreo 14 ani) m-am indragostit pana peste cap de un francez. eram doar un copil atunci, dar intensitatea si exlpozia din sufletul meu la vederea lui nu cred ca o sa se mai repete vreodata. azi cand ma uit in urma, nici nu stiu ce m-a atras la el, pentru ca nu-i mai vad asa multe calitati. cu toate astea, nu cred ca voi uita vreodata dupa amiezele in care nu puteam sa dorm cu gandul ca vine seara si ne vom intalni la cina. eram atat de emotionata incat simteam nevoia sa ma confesez cuiva si pentru ca nu aveam incredre in nicio colega si pentru ca imi uitasem caitele acasa, am luat hartia igienica de la baie (acolo sunt bucatele deja taiate) si am inceput sa scriu pe ele. le ascundeam in cartea pe care o citeam atunci (enigma otiliei) si cred ca inca le mai am. cartea nu am terminat-o niciodata, nu stiu de ce, dar am o banuiala ca are legatura cu el, sau mai degraba cu sentimentele mele neimplinite :P. putin stiu povestioara asta, dar am simtit nevoia sa o imartasesc. cert e ca el nu a aflat vreodata, desi am o banuiala ca se prinsese deja, in schimb am ramas prieteni multi ani dupa aceea .

o alta intamplare dragutza a fost tot intr-un turneu si tot in franta. era un festival international, nde a participat si o orchestra din letonia. pe vremea aia eram ceva mai mare, aveam vreo 17 ani, o silueta ceva mai zvelta si ca de obicei f sociabila. si pozitia in cadrul corului era mai mare, acum eram sefa corului . ei bine intr-una din zile am nimerit la masa (te-ai prins toti oamenii din cadrul festivalului mancau impreuna, ceea ce mi s-a parut super mereu) cu mai multi baieti letoni. erau f guralivi si utili pentru ca manacau orice, deci le puteam da lor ce nu ma incanta in farfuria mea. unul din baietii de la masa mea (care din pacate era vizibil vopsit din blond in brunet) s-a simtit f bine cu noi asa ca de atunci stateam mereu impreuna pe iarba, asteptandu-i pe colegi sa iasa din sala de mese. rolurile se inversasera, dar mai rau, prietenei mele ii placea de el (auch). cu toate ca nu a fost nimic intre noi, mi s-a parut f dragut ca ma urmarea peste tot (eh, prima data chiar e dragut), ca venea dupa amiaza unde eram cazati noi si-mi dadea cu pietricele in geam sa ies, chiar si in seara in care am stat de vorba pana tarziu de tot, in fata caminului unde eram cazati si la un moment dat m-a orbit de-a dreptul cu blitzul aparatului (mdea, asta da supriza, mi-a focut o poza total neasteptata). a trecut ceva timp de atunci, dar ce mai dragut a fost intr-o zi cand eram la cumparaturi cu mama si a inceput sa-mi sune telefonul. nu am recunoscut numarul, dar am raspuns...era el, la mai bine de un an de cand ne intalniseram prima data.

am asa multe amintiri de cand plecam in turnee, incat mi-e imposibil sa nu-mi para rau dupa vremurile respective. tot ce-mi ramane e sa sper ca voi "straluci" din nou, candva .

remember Marilyn

2009-10-09T15:02:00.000+03:00

hoinarind prin pagini necunoscute de internet am dat peste mai multe citate ale lui Marilyn Monroe si m-am gandit sa le impartasesc si cu voi pe cele care mi s-au parut mai interesante:
Hollywood is a place where they'll pay you a thousand dollars for a kiss and fifty cents for your soul.
Everyone's just laughing at me. I hate it. Big breasts, big ass, big deal, Can't I be anything else ? Gee, how long can you be sexy?
Before marriage, a girl has to make love to a man to hold him. After marriage, she has to hold him to make love to him.
I've been on a calendar, but never on time.
I've often stood silent at a party for hours listening to my movie idols turn into dull and little people.
1956 interview about her childhood: Looking back, I guess I used to play-act all the time. For one thing, it meant I could live in a more interesting world than the one around me.
About Marilyn Monroe, by her ex-husband, Arthur Miller: To have survived, she would have had to be either more cynical or even further from reality than she was. Instead, she was a poet on a street corner trying to recite to a crowd pulling at her clothes.
If I play a stupid girl and ask a stupid question I've got to follow it through. What am I supposed to do - look intelligent?
The body is meant to be seen, not all covered up.
An actress is not a machine, but they treat you like a machine. A money machine.
Acestea sunt doar cateva citate, sper sa revin si cu alte vedete.

o iubire iesita din comun....

2009-10-09T15:00:00.001+03:00

maya s-a nascut intr-un labirint. parintii ei au disparut cand ea era inca un copil.

acum era adolescenta, scopul ei era sa gasesca iesirea din labirint.citise cu un numar de ani inainte intr-o carte veche si prafuita ca pentru a iesi dintr-un labirint trebuie sa cotesi dreapta la fiecare bifurcare, maya respactand regulie cu strictete mereu a respectat si aceasta regula, dar anii treceau, iar iesirea nu era de gasit.

intr-o zi, in timp ce maya se lupta ca de obicei cu labirintul, o frunza s-a despins si a fost dusa de vant. a fost dragoste la prima vedere, fermecata ea a urma frunza oriunde zbura si fara sa-si dea seama aceasta a condus-o in centrul labirintului, unde era poarta de scapare.

concluzie: in viata regulile nu iti ofera rezolvarea la toate problemele, trebuie doar sa-ti urmezi inima...

taramul de dincolo....

2009-10-09T14:50:00.001+03:00

Un loc rupt de tot ce inseamna timp si realitate,unde zanele si unicornii sunt mai adevarati ca lumina zilei.Acolo se aude cantecul ei,o zana frumoasa,frumoasa prin lumina care o inconjoara,cu pletele in vant si ochii mari si blanzi,ea canta pentru salvarea tinutului ei cand pe cer se aduna norii de furtuna.
Intr-un luminis,langa un iaz e un unicorn care vrand sa bea din apa se opreste vazand in oglinda apei chipul sau si cerul.
Totul se intuneca.Un strigat se aude de undeva,cineva incearca printr-o incantatie sa indrepte raul facut...prea tarziu...totul e distrus....

cartile...

2009-10-09T14:40:00.000+03:00

cartile...ah,cartile!orgasme mintale,lumi paralele,fantastice sau realistice,interesante sau plistisitoare,pline de dialoguri atragatoare sau descrieri colorate...
mi-as dori sa pot intra in carti.sa fiu un personaj,sa ma mut dintr-o poveste in alta.ieri mi-am dorit sa fiu manon si sa-i arat lui prevost ca pot fi si fidela iubitului meu,apoi cea care i-ar suci mintile lui bel ami sau sa fiu tess,sa ma cert cu angel,sa-l fac sa inteleaga ca nu a fost vina mea si apoi sa-l dobor pe alec...azi mi-as dori sa fiu cea care-l invata pe lautrec ce e iubirea adevarata si apoi sa-i pozez pentru ceea ce ar fi avut sa devina cel mai reusit portret al lui....
e straniu cum ajung uneori sa traiesc intr-o lume paralela,a cartilor,sa iubesc personaje,sa ma plimb pe strada si sa am senzatia ca inca citesc sau ca sunt inca in carte,pe strazile din poveste...
dar pana la urma,nu e viata o poveste?oare suntem si noi personaje ale unor carti si prindem viata atunci cand povestile noastre sunt citite...oare?

intalnirea....

2009-10-09T14:34:00.000+03:00

ating tabloul si o forta nevazuta ma trage inauntru.o aura
misterioasa ma inconjoara in peisajul de poveste.ma uit in oglinda
apei si descopar ca sunt schimbata:ochi mari verzi,marginiti de
gene lungi si jucaus intoarse ma privesc,nas micut si gura jucausa
formeaza fata cu un ten alb-rozaliu,iar parul blond carliontat ce
curge pe umeri si brate vine ca o completare a aspectului angelic.o
rochita din voal turcoaz imbraca corpul miniatural,cu toate astea
ceva pare si mai straniu.cand ma uit mai bine descopar...aripi.am
aripi!sunt o ZANA!

dupa cateva secunde imi revin si incep sa cercetez peisajul din
jurul meu.abia atunci il observ pe EL,dragul meu Hyperion.alerg
spre el si-l iau in brate.parul moale si cald ma intampina dar ceva
totusi nu-mi accepta imbratisarea si usor ma indeparteaza...

inceputul visului....

2009-10-09T14:33:00.001+03:00

ma trezesc la auzul unui clinchet.sunt intr-un pat mare,atat de mare ca ma pierd in el.totul e numai dantela.alba si abia apretata,aproape fasaie la atingere.patul are baldachin cu perdele groase de culoarea sangelui.ma dau jos si calc pe un covor straniu de moale,aproape pufos,aceeasi culoare ca si perdelele.nu acopera decat o suprafata mica pe podea in rest un parchet deschis la culoare si abia ceruit da un aer de eleganta simpla camerei.ma indrept spre geam.este atat de mare incat am senzatia ca dincolo de el e un balcon,sau poate o terasa.o perdea lunga din matase il mangaie ,iar draperiile vin ca o completare.un soare orbitor strabate camera patrunzand prin fereastra,ma intorc brusc si ma indrept spre masutza de toaleta.wow,asta e paradisul oricarei femei.sticlute vechi de parfum troneaza,de diferite culori si marimi,langa ele tot felul de produse care mai de care mai elegante si mai cochet ambalate.ma asez pe taburet in fata masutei si-mi vad chipul in oglinda imensa.arat parca putin diferit.sa fie din cauza parului des si lung prins in coada,sau poate chipul acum fara cearcanele,marci ale stresului cotidian,... si tenul roz si sanatos ca al unui copil...ma uit in oglinda si scurt analizez ce retusuri trebuie facute.gata.dupa 30 secunde,putina pudra,mascara si totul e ok...de fapt renunt la pudra,mascara e de ajuns sa fie perfect.ma ridic si in treaca ma gandesc sa-mi desfac parul,oare cum o arata?nu l-am avut asa lung niciodata.il desfac, trec prin el o perie de argint si-l las sa cada pe spate.
ma mai invart putin prin camera si descopar mai multe tablouri.pe un perete e un inorog in noapte luminat de o luna plina langa un iaz intr-o padure,pare asa frumos...ma apropii de el si cand il ating....

trezirea!

2009-05-20T11:25:00.001+03:00

mesaj catre .....:

crezi ca daca-ti urci cele 3 randuri de ceafa intr-un SUV, ce consuma mai mult decat o locomotiva si ascunde sub capota mai multi caluti decat o herghelie in vestul salbatic, dar pe care ii folosesti decat de 2 ori pe an, atunci cand te incumeti sa parasesti traficul capitalei; nu se vor mai auzi manelele puse ca ringtone la telefonul care a costat cat intretinerea pentru o intreaga scara de bloc?

crezi ca daca iti etalezi mana tatuata cu "lenuta" pe volanul SUV-ului poluator, cu muzica psihedelica data la volum maxim, nu voi vedeam sticla goala de "cola" aruncata pe geam, sau cojite de seminte sparte in timpul petrecut la semafor?

crezi ca daca vei rade la fiecare fraza scoasa de "fotbalistul" de langa tine, vei purta haine ce seamana mai degraba a lenjerie, asortate cu gentuta din care iese capsorul catelusului "accesoriu" si sandale cu un toc ireal, la fel ca si echilibrul tau; o sa traiesti mai bine, sau ai sa imbatranesti inainte de vreme si singura si fara bani?

....

2009-04-15T12:30:00.001+03:00

v-am bombardat cu o multime de insemnari in ultimele zile, ar trebui sa va anunt ca sunt ceva mai vechi pentru ca avdn in vedere teama de a nu pierde spatiul pe celalt blog am hotarat sa ma mut la voi cu totul, asa au inflorit si ele. singurul inconvenient este faptul ca le-am copiat de-andoaselea, adica insemnarea pe care o vedeti voi ca fiind prima e de fapt cea mai veche, de prin decembrie 2006 :).

si ca sa va bucur putin, v-am atasat o poza cu catelusa mea :). este facuta in ziua in car am primit-o, nu pot sa cred ca a trecut un an de atunci :)

live your life as long as you got it...

2009-04-15T12:29:00.001+03:00

ink o zi de vis intr-un oras mai repede desprins dintr-un peisaj infernal...azi m-am bucurat ink odata de sentimentul frumos al iubirii...acea iubire care te umple,care-ti da fluturi in stomac...acea iubire care te face sa te simti din nou virgin...o iubire pura,neinteresata,adevarata...e asa mare incat am senzatia ca intr-o zi o sa ma franga...oare e posibil?...atunci poate lumea va fi mai buna,va fi acoperita cu dragostea mea imensa..daca e ceva ce am invatat in putina mea experienta de viata atunci acela este ca iubirea si iertarea sunt 2 cadouri extrem de pretioase pe care ni le-a dat acel Cineva care ne-a lasat aici,pe pamant.sunt 2 lucruri in care cred cu tarie.iubirea ma ajuta sa lupt,sa fiu mai buna..ai zambit vreodata unei persoane pe strada?i-ai observat reactia?a zambit si el/ea,nu?e asa de simplu.hai incearca si tu maine cand vezi pe cineva incruntat,zambeste-i...acel zambet sincer,inocent poate o sa-i mai aduci o raza de soare pe fata,poate il ajuti sa-si dea seama ca orice are rezolvare si ca nu merita sa pierzi niciun moment din viata asta,care si asa e f scurta si de ce sa pierzi acel moment cu o suparare,o lacrima sau pur si simplu un gand negativ...ehh..atat pt azi...:P...sper sa va placa... ps:am acordul blondei sa public blogul asta,care era al ei initial(aka me)...

pericooooooooool...

2009-04-15T12:28:00.000+03:00

cred ca asta ar trebui sa fie ceva gen un anunt pt soferii din capitala:am inceput sa conduc...m-a manact in..palma sa conduc asta seara,pt ca deh,mi-am luat carnetu' azi si nu mai rezistam(am asteptat doo saptamani)...well totul incepe cand am hotarat sa plecam intr-un cunoscut hiper-market.atunci mi-a promis tata ca ma lasa pe mine sa conduc..hmmm..usor de zis,problema e ca vizibilitatea e ingrozitoare,e noapte si ...well...masina tatei ink nu fusese "botezata" de mine..nici o problema,ma descurc..hmm...mdea...am avut "noroc" cu carul..vreme proasta,noapte,masina straina..ehh..doar nu ne oprim aici,noi vrem mai mult si..ati ghicit:adiministratorul hiper-marketului s-a gandit sa schimbe drumul(..mdea...drum de munte,nu alta) si dupa ce fac stanga,dreapta,stanga,dreapta(pana mea,nici nu mai vedeam drumul pe acolo de ceatza) un amabil agent imi face semn sa fac la dreapta(multumim) doar ca s-a hotarat cam tarziu si n-am putut lua virajul.nico problema,incercam drumul vechi...trsit,era inchis.verdict:intoarcere din trei miscari(pana mea,unde e mansalierul?).gata!s-a rezolvat(cu greu as zice).intram in parcare.gata(parcheaza tata,deci nu e o problema) plecam dupa ce am terminat cumparaturile.bineintels ca nu am scapat nici de data asta de aventuri,sau mai degraba circ(atentie!blonda la volan cu lamaia in parbriz).cand am ieshit eu m-am orientat si am zis ca tre sa facem stanga,tata a hotarat ca nu e bine si tre sa facem la dreapta."nu te pune cu tata,ca el sigur stie mai bine" ma gandeam io.descopar la scurt timp ca nu era bine.solutia?opreste in mijlocul drumului(toti ma claxonau) si incearca sa intorci.dupa maimult vorbe de duh am reusit sa intorc(ce emotii).iesim in superba si perfecta sosea(plina de gropi) Iancu Nicolae(cum pana mea atatea vile si o strada ata de ciuruita?).dupa ce am tinut-o numai in 30km/h am ajuns la intersectia cu soseaua ce duce spre casa mea(care e super,de data asta fara ironie)...reactia mea?testarea panterei...mrrr...toarce f frumos,desi eu am ajuns la un frumos 60km/h desi nu vedeam la 10m in fata si nu condusesem cu mai mult de 40km/h(politica scolii de soferi)...intr-un final am ajuns la mine acasa...moam ce seara!ce aventuri!...sper ca data viitoare sa am putin mai mult noroc,macar la vreme...

instincte...

2009-04-15T12:24:00.001+03:00

mirosul de tigara imprimat in haine imi trezeste instinctele demult adormite...imi indrept mirosul spre incheietura si buzele aluneca pe piele adulmecand...e jocul a doua corpuri,ca un ritual,ceva mai presus de constient,ceva...animalic,romantic,mistic...unghiile mainii se infig in carne,iar o mana alinta un san speriat si zgribulit..brusc totul se opreste,constientul actioneaza la timp pentru a opri ceva..dar,oare ce anume?..doua corpuri stau acum unul langa celalt.tremura.sunt lipite.pielea vorbeste in locul lor.un fior ne strabate pe amandoi...respirand greu,ca dupa un efort mare,mana mea isi ia ramas bun in locul meu si plec...

iubirea nu moare ...

2009-04-15T12:22:00.001+03:00

flori de gheatza se desfac pe geamul meu.mirosul de lemn ars si trosnitul din soba ma face sa visez..intinsa pe podeaua calda citesc o carte,iar muzica veche si romantica ma face sa visez...sunt personajul principal.ciudat sunt in acelasi loc,dar langa mine e El...privirea lui jucausa imi mangaie fata,imi saruta buzele ce ard de dorinta si coboara..coboara...trupul mi se infioara..privirea lui ma face sa cred ca-mi vede prin bluza.in obraji imi infloresc trandafiri roz si atunci tu te apleci spre mine si acel zambet baljin cu ochii jucausi spre buzele mele si...iei paharul de sampanie.mi-l oferi si spui ca asta e doar inceputul,ca ma vei face cea mai fericita cu putinta si ca ma vei iubi cu fiecare zi mai mult si nici macar moartea nu ne va desparti...au trecut 6 ani de atunci...tu esti ink langa mine,dar ochii tai oglindesc alte tinuturi,privirea ti-e visatoare,iar mana ce-mi magaia odata obrazul e acum rece...de ce m-ai mintit?!...atunci o mana rece imi stapunge trupul...tu imi apari in fata..ai avut dreptate,nici moartea nu ne-a despartit...doar ne-a unit din nou,de data asta pentru totdeauna...

printul vs zmeul...

2009-04-15T12:01:00.001+03:00

dupa ce am citit blogul lui rock,am adaugat un comentariu cam lung ;)) m-am gandit sa postez si eu ceva pe tema printului si a zmeului...anyway,din lume adunate,am pus cap la cap mai multe informatii din experiente traite de prietene si de mine...

printul: e tipul bine lucrat la sala care nu sie decat sa se umfle in pene si sa-mi spuna cate tipe au oftat dupa el pe drum spre mine,are un zambet si o dantura perfecta,trimite mesaje siropoase in care-mi spune de 5x cat de mult ma iubeste si cum sufera ca un caine imediat ce am iesit pe usa apartamentului lui,in pat e un animal,el nu stie notiunea "a face dragoste",face tot posibilul sa para cat mai grozav,vorbeste de krullul lui ca despre un erou gigantic,desi e departe de asa ceva,se inampla f des sa "pice curentul" cand ti-e lumea mai draga sau sa nu dureze mai mult de 5 minute,planifica totul:de la nunta,la copii si numele lor,iti jura ca nu-mi va fi infidel vreodata si daca se va simti atras de altcineva va rupe relatia imediat pentru a fi corect,ajung sa-l cred in timp...dupa cateva luni BANG!aflu de la o pretena sau poate de la mai multe ca el se da bine pe langa o tipa insipida,incolora si care aduce un pic cu mine,diferenta o fac banii pe care ii ea,apoi urmeaza cearta in care el spune ca "un baiat asa frumos ca mine e vanat de fete frumoase" (baiete,chiar tre sa inveti sa minti)...aahh...si sa nu uit vrea mereu virgine,sa fie el primul...yach.. concluzie:printii suck zmeul:e tipul f tare de la sala,privirea lui ucide musca.de cum ma vede se lumineaza la fata.mereu face exercitii pe langa mine si-mi reproseaza ca am lipsit cateva zile,cand eu de fapt am venit mai devreme.corpul lui unduit si pachetelele de pe abdomen atrag multe priviri ale altor fete mai putin norocoase de prin sala,de fiecare data cand ma asez sa ma odihnesc pt 2 min dupa un exercitiu mai greu,vine langa mine si incepe o discutie,fara sa-si dea seama isi deschide sufletul in fata mea,un suflet chinuit care afiseaza o masca de dur,dar cauta un suflet bun,doar ca atunci cand pomenesc ceva de citit imi marturiseste ca nu a citit vreodata o carte si chiar are mici probleme in privinta cititului,stie in schimb fiecare piesa din motorul unei masini de curse si e membru al unui racing club...in pat nu-mi face surprize mari,ba chiar unele ffffffff mici ;)) mottoul lui:"mult si des,duce la performante" desi acestea intarzie sa apara... in concluzie:pas catalin (vezi luceafarul de eminescu):este tipul obisnuit,de cartier,la facultate,lucreaza,nu a mai mers la sala de ceva timp,dar vrea s-o faca cat mai curand numai de dragul meu,are o cultura destul de vasta,e sensibil,modest,nu se umfla in pene cand tipa din complexul comercial i-a cerut numarul de telefon(si crede-ma era chiar dragutza) si el a refuzat-o politicos,ii place berea,prietenii lui ii sunt ca fratii si m-au adoptat din primele 5 minute de cand ne-am intalnit,nu insala,a fost inselat si a suferit enorm,nu a crezut ca mai poate iubi vreodata(pana la mine :D),cand m-a sarutat prima data mi s-au inmuita picioarele(norocul meu ca stateam pe scaun :)) i am simtit fluturi in stomac,mi-a umplut casa cu flori,mi-a daruit parfumul pe care mi-l doream de un an(desi nu i-am spus ca mi-l doream),e in stare de orice ca sa ma faca fericita,mi-a cunoscut parintii,s-au cunoscut parintii si toti s-au placut,suntem ca o mare familie si tata are incredere ca eu sa mai dorm din cand in cand pe la el(asta e practic imposibil)...iar la pat....surpize,surprize,chiar de proportii... in concluzie:perfectiunea se asunde chiar sub nasul tau...hmmm...cred ca m-am indragostit ;))

carari..

2009-04-15T12:00:00.000+03:00

Lumina ma trezeste mangaindu-mi pleoapele.Langa pat zace o sticla de scotch pe jumatate goala,iar scrumiera plina cu mucuri de tigara,ba chiar si pe langa ea cateva.Televizorul inca deschis pe AV imi da de inteles ca iar m-am “uitat” la filmul “nostru”…

Eram impreuna de 3 ani,cand ne-am hotarat sa facem marele “Pas”.Nu o sa uit niciodata:era o zi calda de primavera,noi ne plimbam in parcul mare,pe aleea cu multe flori,cand el a ingenuncheat in fata mea.Inima mea a luat-o razna si fara sa-mi dau seama s-a auzit un “DA”.Parca era vocea altcuiva.

Opt luni mai tarziu totul era pregatit.Rochia era parca desprinsa din povestile cu zane,biserica era perfecta,asezaseram randuri de scaune pentru invitati cu ghirlande de flori pe laterale,iar in mijloc,de la usa pana in fata altarului se intindea un frumos covor rosu.Patru fetite,ca niste fluturasi,anuntau inceperea ceremoniei presarand flori din cosuletele lor miniaturale,iar cea mai buna pietena a mea,alaturi de iubitul ei ne erau nasi.

Cu patru zile inainte ,aparu o problema la firma lui,la o sucursala din alt oras.urma sa se intoarca in dimineatza nuntii,dupa o noapte intreaga de condus.Cu totii eram prea incantati ca totul mergea ca pe roate si fericitul eveniment se apropia incat nu am dat prea multa atentie incidentului.

Dimineata cea mare venise.Totul mergea prefect si conform planului,dar el inca nu venise.Am hotarat sa lasam lucrurile sa decurga conform planului si eu sa ma urc in limuzina si sa-l astept in fata bisericii.deja ma pregateam sa-i trag o mica mustrare.Intarzia tot mai mult.Am incercat sa-l sun pe mobil,dar il avea inchis,am presupus ca nu avea semnal,sau poate bateria…Intr-un final am primit un apel de la un numar necunoscut.Pentru o secunda m-a trecut un fior de spaima.Am raspuns si o voce banala si rece m-a anuntat ca logodnicul meu suferise un accident de masina grav si ca sansele de supravietuire erau minime….

Dupa un timp….Nu.Nu a murit,mizerabilul.S-a refacut si m-a lasat pentru o asistenta slabanoaga,cu implant si in pometi,zambet de plastic si nelipsitul par vopsit blond auriu.

Idiotul a crezut ca accidentul a fost de fapt un semn si ca nunta noatra nu a fost sa fie,mdea,nu se pune si sticla de tarie pe care o bause inainte sa se urce la volan.

La cateva luni dupa s-a insurat cu asistenta lui de plastic,ahtiata dupa bani.Azi a devenita un alcoolic cu o nevasta pe cale sa-I faca un plod si cu vreo 30 kg in plus…

Ma ridic din pat si o mana puternica ma trage inapoi.Cretinul,tot nesatul e.Nici aseara nu m-a lasat sa vad filmul pana la capat….

femei vs barbati

2009-04-15T11:57:00.000+03:00

te-ai gandit vreoda ce s-ar intampla daca pentru o anumita perioada de timp ti-ai schimba sexul?de exemplu un barbat ar deveni femeie: luna de luna sa ai mare grija sa nu te patezi si sa nu te sperii cand vezi sange in fata ochilor,zi de zi sa petreci intre 10 min si o ora incercand sa te aranjezi:pornind de la machiaj si pana la aranjarea parului,care niciodata nu sta asa cum ti-ai dorit...sau de ce nu sa ramana insarcinat,sa vada ce inseamna greturi,glezne umflate,pofte si dispozitii la extreme si mai ales nasterea...ma intreb daca un barbat ar putea sa suporte asemenea dureri fara sa se vada prea tare....apoi sa creasca copilul,uneori singur,sa gateasca,sa spele rufe,sa fie batut de un sot betiv,poate chiar inselat,sa trebuiasca sa munceasca si sa fie si mama in acelasi timp,fara sa neglijeze vreo parte din viata lui.....
un alt exemplu ar fi ca o femeie sa devina barbat,cu nivelul de testosteron din sange mereu ridicat, ce da impresia de SPM 24/7,munca din greu si lupta de a capata respectul cuvenit in relatiile cu ceilalti; sa trebuiasca sa te razi pe fata in fiecare zi,sa ai grija sa nu te iriti sau sa te tai cu lama,sa te stapanesti atunci cand vezi o fustita mai scurta decat limita decentei sa nu arati cat de "bucuros" esti...
cred ca asta ar fi o solutie tare buna pentru a apalana odata pentru totdeauna conflictul dintre sexe...fiecare are o viata dificila,daca ne-am pune in locul celuilalt am fi mai intelegatori si ne-am respecta cu adevarat....
aceasta insemnare a luat nastere in urna unei interesante discutii intre doua persoane f dragi mie ...

"romano-americana o sa va manance"

2009-04-15T11:56:00.001+03:00

am cam termenat cu bacul...sunt f dezamagita.ink o lectie pt copiii naivi care ies de pe bancile scolii sperand ca daca au invatat ani de zile e indeajuns sa fie respectati si nu calcati in picioare...ca sa nu mai bat campii(cu gratie sper eu) anul acesta bacalaureatul a fost o loterie nationala:au fost varinate mai usore si varinate mai grele(a.k.a. pe care nu s-a insistat asa mult la clasa-sau aproape deloc- de unde si sentimentul de dificultate)...problema nu ar fi fost asta,cat coruptia la nivel de profesori care m-a dezamgit profund.de putin ori in viata(nu ca ar fi fost prea lunga pana acum) am putut afirma asa ceva,dar de data asta am fost pur si simplu coplesita de dezamagire.deja pentru profesorii participanti la bac(nu toti,doar majoritatea) e o perioada fertila pentru economiile lor si cand dau de un liceu care "nu a avut obrazul" sa cotizeze pentru imbunatatirea acestor economii taxeaza tot ce pot.si pana la urma e doar un examen de bac,la ora actuala orice facultate care se respecta nu face greseala sa mai admita studenti pe baza de dosar si organizeaza examenele de admitere,unde normal ca nu mai exista coruptia de la bac,exista,dar intr-o masura considerabil mai mica,pentru ca e in intereseul lor sa aiba studenti cat mai buni sa duca mai departe prestigiul facultatii....probabil ca o sa mai scriu despre lucruri murdare ce s-au intamplat la bac,pentru ca mosul are inca tolba plina de jucarii,si la hanu ancutei povestile nu se termina niciodata...

melancolia liceului....

2009-04-15T11:55:00.000+03:00

liceul.loc de tortura,loc de formare,dar tare mult mai tanjesc dupa el...ma uitam azi printre pozele fostilor colegi si-mi dau seama ca tare mi-e dor de ei si de nebunia liceului.
eu am fost unul din acei copii norocosi care si-au iubit enorm liceul (cu toate ca am chiulit in draci intr-a 12-a) ,si care au avut noroc sa intaneasca colegi buni si mai putin buni (dar mai mult buni decat putin buni).acum am senzatia ca nu am apucat sa le spun cat de mult ii apreciez si cat de mult tin la ei.
ultimele saptamani de liceu au fost asa grele si stresante ca nici nu am fost constienta ca totul se temrina aici si o sa ne mai vedem doar asa din intamplare si pe rand,cu totii abia peste 10 ani si nici macar atunci cu totii
imi e tare dor de colegele de banca,de profa de eco si sarcasmul ei,care de multe ori m-a pus in dificultate (sa rad sau sa ma supar),de profa de bio si al ei "albu, te distrug!!!" care imi ingheta sangele in vene,de magistra care venea mereu cu stiri si ne certa ca-i suparam pe profi cu vorba noastra interminabila (well,ce sa-i faci,erau 29 de fete)....
cu siguranta o sa-mi fie mereu dor de anii de liceu si o lacrima invizibila o sa fie mereu undeva intr-un colt al ochiului cand ma voi gandi la toate sentimentele resimtite in acesti 4 ani...
trebuie sa recunosc ca m-am gandit f serios sa raman repetenta,dar era deja prea tarziu

cel mai important rol....

2009-04-15T11:54:00.000+03:00

scena vietii este locul unde fiecare isi joaca personajul complex,bun si rau,cuminte si agitat,de la stadiul de copil pana la cel de batranel,asta daca nu cumva personajul tau in plina ascensiune este scos cu sange rece de pe aceasta scena,uneori prea devreme,alteori in momentul cel mai nepotrivit.aici rolul nostru e principal,secundar si episodic in acelasi timp,depinde doar din ce perspectiva il privesti.
scena vietii iti ofera cel mai important rol,joaca-l cu tot sufletul,implica-te,fa-l spectaculos pentru ca doar o sansa ai sa-l faci nemuritor....

aceasta insemnare este dedicat acelora dintre noi care renunta la acest rol prea devreme...nu le pot promite ca nu-i vom uita niciodata,pentru ca timpul e nemilos, dar ei vor ramane mereu in sufletul nostru,intr-un coltisor unde isi vor continua rolul abandonat prematur....

jocul III

2009-04-15T11:53:00.002+03:00

MOTIVUL

- felicitari,sergiu.primul pas a fost facut si a fost elegant si cuceritor,nici nu ma asteptam la altceva din partea ta...
- sigur,sigur,robert,dar de ce vrei tu neaparat sa o cuceresc pe gloria?
- ahh...vezi tu,e o poveste lunga...
- am destul timp sa te ascult...te rog
- of...fie...ei bine,gloria si tudor au fost mereu cuplul perfect:s-au cunoscut in timpul liceului,ea era cea mai frumoasa majoreta si el capitanul echipei de fotbal.in timpul liceului au format cel mai popular cuplu,apoi la facultate cand desi erau la sectii diferite aveau cursuri impreuna.cand si-au luat licenta ambii au primit posturi bune in corporatia condusa de tatal gloriei.ea a decis sa nu se mai intoarca dupa nasterea dorei,vrand sa-si faca singura un renume,iar el primind promovare dupa promovare.aceeasi poveste siropoasa si enervanta ca intotdeauna...
- bine si care e motivul pt care tu vrei sa le faci atata rau?
- e simplu,dragul meu prieten:eu trebuia sa fiu in locul lui tudor.
- cum asa?
- de cum am vazut-o prima data am fost hipnotizat de frumusetea ei,apoi de bunatatea si mai tarziu de inteligenta ei.eram colegi de liceu,eu stateam mereu in banca din spatele ei in timpul cursurilor si incercam sa simt mirosul din par.pe la sfarsitul primului semestru din clasa a IX-a am inceput sa-i las scrisori de dragoste anonime in banca si mereu insotite de cate un trandafir portocaliu.iti dai seama,cand s-a aflat ca avea un admirator secret a devenit cea mai populara din clasa si din an,de asemenea si motiv de invidie pt celelelalte fete care nu [rimeau scrisori asa de frumoase...adevaraul e ca aveam talent pe atunci...sau poate suflet,ma rog,nu mai conteaza asta...cer e ca dupa cateva luni m-am saturat sa stau in umbra si i-am spus ca o sa ma gaseasca dupa ore pe banca din spatele liceului cu un caiet de filosofie in mana.pe vremea aia eram prieten bun cu tudor si eu stiam ca si el o place,dar nu stia ca eu eram admiratorul ei secret si mereu "il" blestema,spunud ca-i fura "iubirea vieii".eu nu l-am crezut pt ca stiam ca in fiecare saptamana avea alta prietena,dar eu jurasem sa-i fiu fidel gloriei...oricum,am asteptat-o in dupa-amiaza aia pe banca,asa cum ii scrisesem cand a aparut tudor,cu exact 3 minute inaintea ei si mi-a smuls caietul de filosofie din mana:"hei,imprumuta-mi-l si mie pana maine,ca iar am ramas in urma la patrascu si parca vad ca maine ma asculta".nu am apucat sa-l iau inapoi ca ea a aparut in curte si l-a vazut pe el cu caietul in mana,caietul de filosofie.
- si....
- si de atunci au devenit enevant de nedespartiti...
- cu alte cuvinte tu esti foarte gelos...
- nu sunt gelos,dar vreau sa se faca dreptate!
- robert,pastreaza-ti calmul...spune-mi,de ce nu ai aincercat sa o cuceresti chiar tu?
- hmmm...l-ai vazut pe tudor?
- da.
- atunci mai intrebi?chiar rezi ca as putea sa ma compar cu unul ca el?
- bine,bine...si atunci eu o cuceresc pe gloria,ii distrug familia si viata singurei femei pe care ai iubit-o vreodata pt ce? pt razbunare?nici macar nu e vina ei...
- aaahh,aici intervine maretia geniului meu,vezi tu,eu si tudor inca mai tinem legatura.intr-una din serile in care ne-am intalnit la balurile astea stupide,vazand cat de siropoasa era relatia lor,nu am mai suportat si l-am provocat.
- cum?
- l-am facut sa se indoiasca de ea,chiar si o clipa.ii admiram frumusetea si o mica remarca despre felul in care o priveau alti barbati in camera l-a si facut sa reactioneze,imperceptibil pt altii,dar f clar pt mine.atunci el a incercat sa o apere jurand ca ea ii e loiaila si nu il va insela vreodata,pentru ca in relatia lor exista perfectiune,bla,bla,bla...si l-am invitat sa facem un pariu:timp de un an suntem amandoi cu ochii pe ea sa vedem daca e tentata sa-l insele.de atunci au trecut 3 luni,eu unul cred ca e suficient ca intri tu in scena,banuiesc ca-ti ajung 8 luni,nu?
- da,sigur,chiar si mai putin....

jocul II

2009-04-15T11:53:00.001+03:00

PRIMUL PAS

la ora 22.00 intra in hotelul fallon.pe hol se opreste pt cateva secunde pt o ultima inspectie in oglinda.doi ochi negri si jucausi se uitau multumiti de cealalta parte a oglinzii.pleca mai departe multumit si sigur pe sine.
de cum intra in incaperea plina de oameni imbracati stralucitor,a observat-o. semana cu un inger si era aproape imposibil sa nu o vezi.in multimea de culori tari si inchise rochia ei alba si pura ca un fulg de zapada intr-o lume poluata stralucea,prul blond auriu era strans cuminte intr-un coc,si ochii mari,verzi erau marginiti de niste gene lungi,intoarse.
nu a rezistat impulsului si s-a dus direct la ea s-o invite la dans.
-ma scuzati,dar ar putea ingerul serii sa-mi acorde un dans pentru a-mi mai spala sufletul de aceste nuante intunecate?
-oh,ma flatati,desigur,de ce nu.
cateva secunde mai tarziu,cuplul plutea pe ringul de dans si toate privirile invidioase sau admiratoare erau atintite asupra lor.
- ar pputea sa-mi spuna misteriosul rapitor cum se numeste?
- desigur.ma numesc sergiu golescu.
- well,domnule sergiu,trebuie sa recunosc ca in momentul acesta sunt invidiata de cel putin 20 de fete din acesta sala.
- ce va face sa credeti asta?
- nimic in afara de privirile ucigatoare si fumul de iese pe nasucurile lor si un gangurit se auzi pt cateva clipe in aer,ce reprezenta rasul atat de fermecator al ei.
cum se termina melodia sergiu disparu misterios asa cum si aparu...

jocul I

2009-04-15T11:52:00.000+03:00

INCEPUTUL

-se numeste gloria si este casatorita cu tudor de 6 ani.la inceput a crezut ca-l va iubi mereu la fel de mult ca la inceput.la 3 ani dupa o nunta ca in povesti a aparut pe lume dora.fetita avea pielea maslinie a tatalui ei ,ochii verzi si parul blond al mamei.
-ok,si care e treaba mea?
-tu?!..ha,tu,dragul meu prieten o s-o cuceresti,o s-o faci sa se simta din nou ca o adolescenta.
-f bine.o sa am nevoie de cateva lucruri.vreau sa-mi faci o lista cu hobby-urile ei,cartile preferate,liceul pe care l-a terminat,muzica preferata si poate cel mai important:o lista cu fostii prieteni.
- o lista cu fostii?geez,de ce?
-well,trebuie sa stiu ce anume ii place,banuiesc ca toti au avut ceva in comun si exact asta am sa caut eu.
-f bine,claire o sa-mi faca rost de astea...tot ce mai ramane de discutat e plata...
- oohh...la cat e de frumoasa,nu se pune problema,o fac din placere,am sa te rog sa-mi decontezi doar cheltuielile.
-perfect.vreau sa incepi de maine seara.o sa fie prezenta la balul de binefacere al echipei de sofball,care se tine la hotelul fallon.ai aici invitatia si nu uita ca tinuta este obligatorie.

vise...

2009-04-15T11:51:00.001+03:00

as vrea sa am aripi sa pot zbura departe sau si mai bine sa am un unicorn,dar sa fie cel mai bun prieten al meu,sa aiba grija de mine,sa ma rasfete si sa ma iubeasca.Sa ma duca in lumea lui,un loc uitat de lume,unde sa nu existe rautate,ipocrizie,invidie,razbunare..un loc mereu verde,unde copacii iti spun povesti despre radacinile lor care ajung in strafundurile pamantului si toate minunile pe care le intalnesc pana acolo,izvoarele iti susura la ureche povesti despre iubiri demult uitate,iarba iti deseneaza pe obraji aventurile cavalerilor in incercarea de a-si salva iubitele,iar cerul iti arata vestitele nunti ce durau zile,saptamani sau chiar luni...

viata la extreme...

2009-04-15T11:50:00.001+03:00

sunt constienta ca traiesc intr-o lume complexa si tocmai asta ma fascineaza si uneori ma ajuta sa lupt pentru a trai mai departe,dar nu credeam ca o zi poate fi atat de neobisnuita.cu o dimineata aparent banala a devenit cea mai mizerabila zi,iar in acelasi timp cea mai grozava.o furtuna de trairi interioare m-a consumat ieri incepand cu frumoasa discutie cu tatal meu in urma careia am decis sa renunt la evenimentul pe care-l visam deja de mult timp,apoi cand mi-am vazut primul salariu oficial in mana m-am razgandit, bineinteles ca ziua a fost ca un vartej in continuare:sedinte,facturi si alte cacaturi,de am ajuns sa manac si la 4 si atunci 3 crochete (da mah,d'aia sunt eu asa gazeluta :P )la ora 6 30 am decis sa plec spre eveniment (care incepea la 7),cand am ajuns pe strada mi-am dat seama ca am uitat ceva pe birou,da-i si intoarce-te, blondo.nush cum se face ca atunci ma suna si seful,ca sa vezi,oare ma da afara?probabil o cearta tampita?neah...mai mult de munca.de la cer la pamant intr-o secunda,mi-am stapanit lacrimile,nervii si am inceput sa traduc,dar totul s-a terminat pe 8.ca drept rasplata a ride home,sau in romana ca sa ajung si eu pe ultima limita. tremuram toata,inima mai sa-mi iasa din piept.am pasit timid pe piatra cubica din curtea cafenelei simtind ca nu am ce cauta acolo,oameni importanti,puteam respira cultura,inteligenta si intelepciunea din jurul lor.aproape m-am pierdut in acea mare de oameni mari,eu eram doar un copil cu un vis."deci asa arata in realitate" mi-am spus eu in gand.era ca si cum ai putea atinge un vis si te poate imbratisa si el.mare dezamagire am simtit cand am aflat ca evenimentul se terminase,dar o umbra de speranta mi-a incoltit pe chip cand am aflat ca gazda era inca acolo,asa ca m-am indreptat cu pasi repezi si cuminte m-am asezat la coada.inca nu o puteam vedea,dar un patofior elegant si fin,rosu se legana alene sub masa.era primul contact vizual cu ea,dupa ce imi populase divesrsele scenarii in care o intalneam pe ea si pe altii,colegi de-ai ei.am ajuns in fata ei,la inceput un mic soc,asa se intampla cand iti construiesti minte un chip apoi il vezi pe cel real. "ce blanda esti...iti plac copiii,nu-i asa?" am reusit eu sa ingaim (inteligenta mai sunt,stangu-n dreptu'),"da,asa e,imi plac"...am plecat de acolo,cu coada intre picioare,dar cu cea mai mare bucurie posibila dupa o zi atat de mizerabila,cand am ajuns din nou la romana am vazut o florarie si mi-am adus aminte de dorinta mea de a-i cumapra flori mamei la fiecare salariu.desi nu-mi plac trandafirii in general,aici m-au fermecat o combinatie de alb si roz,aveam sezatia ca nu sunt adevarati,parca de catifea...cred ca si mama avea nevoie de ceva sa-i lumineze ziua,ca tare s-a bucurat si in locul urmei de tristete de pe chip a aparut o lumina calda de fericire.
nu cred ca as mai vrea sa mai traiesc ziua de ieri,a fost f obositoare,la extreme...

o viata...

2009-04-15T11:49:00.001+03:00

a fost odata o fetita,singura la parinti,nu era f frumoasa,dar avea un farmec al ei.parintii ei o iubeau mult,cel putin tatal ei asteptase destul venirea ei pe lume si asteptarea nu l-a dezamagit.la 3 ani il ajuta in micutza fabricutza de racoritoare pe tatal ei,si de fiecare data cand primea un banutz il punea deoparte si cand ajungea la 250 lei fugea la consignatia de la colt si-si cumpara o masinutza in miniatura.
anii au trecut,fetita s-a facut mai mare,cu timpul a inceput sa colectioneze papusi,influentate de celelalte fetite.
timpul a venit ca ea sa mearga la scoala si nu si-a dezamagit parintii fiind printre primii din clasa,cu mintea agera avea doar 10 si la sfarsitul anului coronitza.in clasa a V-a a suferit prima dezamagire,media ei nu mai era 10 si nici premiul dela sfarsitul anului nu a mai existat,cu toate astea era printre preferatii profesorilor.desi fetita nu era cea mai inteligenta din clasa avea o istetime ascutita si respect fata de profesorii.
a intrat la liceu,cel pe care si l-a dorit.fiind o fiinta f deschisa noii ei colegi au crezut la inceput ca e o prostuta,mai ales si din cauza faptului ca era si blonda naturala,dar curand i-a convins de istetimea ei.nici in liceu nu a fost prima la invatatura,dar a devenit draga bibliotecarei,mai ales dupa ce terminase de citit toate romanele scrise de maupassant din biblioteca.nu facea parte nici din grupul celor popular si nici nu fuma,dar cu siguranta o cunostea multa lume in liceu datorita vocii ei.
dupa terminarea liceului si a examenului de bacalaureat a dat examen pentru facultatea pe care si-o dorea...dupa un an de studiu intens acum afla rezultatul.trist,dar nu a intrat la zi,cu toate astea avea medie pentru invatamantul la distanta.socul nu a fost tocmai placut,mai ales ca nu credea sa aiba o inteligenta asa mediocra...a fost primul moment in viata ei cand s-a indoit de materia cenusie detinuta...putin mai tarziu a aflat ca lucrarile fusesera masluite datorita unor colegi care au preferat sa-si plateasca locul.
fetita,care acum crescuse s-a angajat la o firma de publicitate,nu din dorinta neaparata de a incepe lupta ni domeniul ales,cat din dorinta de a deveni independanta din punct de vedere financiar.tatal ei,un om aspru,sever nu o rasfata...banul pentru el avand o valoare prea mare pentru o lasa sa-i chetuie pe ce isi dorea,astfel ea a hotarat ca era timpul sa ia atitudine.
la aproape 20 ani fetita si-a cumparat prima pereche de pantofi sport de firma din propriul salariu.ea a invatat de mica valoarea banului,muncind mereu pentru a-si indeplini cate o dorinta.

siab 2007

2009-04-15T11:48:00.003+03:00

ieri mi-am facut in cele din urma timp sa vizitez siab-ul si spre surprinderea mea mi s-a parut mult mai bine organizat si chiar reusit fata de 2005.
m-a intristat ca nu m-am putut urca pe niciun motor,e de inteles totusi ca nu sunt chiar asa stabile datorita formei aerodinamice si in cazul in care cad pe o parte sunt asa grele ca un singur om nu le poate ridica singur (favorizat si de forma),deci i-am iertat pe cei de la standurile respective :P,dar am "incercat" atv-urile care mi s-au parut extrem de comode,desigur asta pana am vazut pretul unuia (9000 euro) - pui,cat ziceai ca e masinutza ta?-...
m-am bucurat enorm cand m-am vazut la volanul unui mini cooper (mare iubire,desi recenta),pur si simplu parca era croita pt mine,apoi la volanul unei toyota prius care are cel mai gingas schimbator din cate am vazut vreodata.
marea surpriza a fost smartul,desi intentionez sa-mi achizitionez un asemenea "carucior de carrefour" nu am fost niciodata impresionata de designul ei (si sunt inca sigura ca designerii nu prea si-au batut capul cu ea),dovada si porecla data de mine,cu toate acestea cand m-am urcat la volanul ei am fost extrem de placut surprinsa:un interior f comod,spatios ca sa nu mai vorbesc de parbrizul enorm care ajuta la observarea fiecarei pietricele de pe carosabil.volanul care-mi venea ca o manusa,scaunul confortabil,imenul parbriz,luneta de asemenea mare,chiar si contacul amplasat intre cele doua scaune m-au facut sa indragesc masinutza cu un design exterior nu prea reusit,si cu toate ca ma lasa rece masinile cu cutie de viteze automata (considerand-o mai degaraba masina pt inadaptati sau blonde) as fi gata sa mi-o cuimpar chiar si automata.e masina ideala pt un student din bucuresti pt ca varianta diesel consuma maxim 4% iarna in oras si e ata de mica incat nu ai probleme cu parcatul.chiar si panoul mi s-a parut reusit pentru ca da senzatia de si mai mult spatiu si e un pic romantic:cum ar fi sa ma plimb undeva prin tara,pe un drum izolat,noaptea,doar eu si stelutzele de deasupra mea...frumos,nu?
dar fluturi in stomac am simtit doar dupa ce am urcat in marea iubire a mea,prima mea iubire in materie de masini (cam de pe la 5 ani):jeep wrangler!este incredibila senzatia simtita la volanul masinii asteia devenita deja legenda.e atat de simpla,dar fermecatoare pur si simplu,si cand scoti si hard-topul mai lipseste doar vara si o plimbare in salbaticie alaturi de prieteni.
am plecat cu zambetul pe buze,cu multe vise si fluturi in stomac de la acest siab.fata de acum doi ani,la aceasta editie aveam un permis de conducere in buzunar,poate peste doi ani voi avea si un talon al unei masini....

dor...

2009-04-15T11:48:00.001+03:00

mi-e dor de zilele de vara,pe vremea cand eram doar un copil zapacit.imediat dupa micul dejun fugeam pe maidam si nu ma mai vedea mama decat dupa pranz cand veneam si furam un codru de paine sa-mi tina de foame, si sa ma intorc la joaca.

Soarele imi colora frumos pielea,iar seara cand ajungeam acasa cu nasul rosu,ars de soare,fiecare aventura din rimpul zilei era marcata pe corpul meu:”uite,aici am sarit peste o baltoaca maaaaaaaaaaaaaare,dar nu am putut sa o sar pe toata asa ca m-am stropit aici,jos pe picior;asta e zgarietura pe care am facut-o cand m-am catarat pe gardul de la fabrica sa-mi culeg strugurii aia buni si copti”,usor,usor fiecare bucatica din mine devenea o mare harta.cea mai mandra era de juliturile din genunchi,semne clare ale vitejiei in luptele cu baietii.

Saraca mama,cum ma mai aranja,ma spala de fiecare data,in fiecare dimineatza plecam cu haine curate si in fiecare seara ma intorceam cu ele murdare,iar eu...eu si mai si.aveam un talent impresionant,cinci minute daca scapam din mana mamei ma si intorceam cu funingine pe nas,nici ea nu stia de unde...

La sfarsitul verii parul meu era aproape alb,decolorat de soare,semn ca inca o toamna mohorata era pe cale sa vina...dar dupa toamna venea iarna cu zapezile ei,batai cu bulgari si cazemate pe care le construiam in saptamani si ne lua doar 5 minute sa le daramam...

despre blonde naturale si vopsite...

2009-04-15T11:47:00.000+03:00

in timp ce-mi exersam silueta printr-un surf pe net m-a lovit curiozitatea de am ajuns pe pagina celebrei reviste maxim, si cum butonam eu de zor,ma uitam la poze (ca asa fac copii cu putini neuroni) si dau peste un interviu al unei tipe destul de atragatoare,bruneta cu piele maslinie de solar,tona de fond de ten care sa acopere cearcanele si "zit"-urile.citesc printre randuri (observati cata lene?) si imi iese in ohci o afirmatie a dragutei vopsite dar cu neuroni de blonda originala : "suntem un popor latin,la noi in tara nu exista blonde naturale"...zau?esti tu sigura sigura?dar de unde stii?ne-ai cautat tu pe toate pi la radacinile capilare?
ei bine draga domnisoara maxim ar trebui sa afli ca exista si blonde naturale la noi in tara,e adevarat ca sunt f rare,dar exista.eu sunt cel mai elocvent exemplu,e adevarat ca nu sunt 100% romanca,ci mai degraba 50% (25% rusoaica si 25% nemtoaica),dar sunt inca romanaca,adik m-am nascut aici,vorbesc limba,iubesc obiceiurile romanesti,si asa mai departe.
asa ca daca mai zice cineva ca la noi in tara toate blondele sunt vopsite o sa-l invit la o discutie live sa se convinga si daca tot nu ma crede il las sa ma caute si de paduchi :P (poate sunt si aia blonzi)

corul de copii radio = copilaria mea

2009-04-15T11:44:00.001+03:00

astazi am devenit brusc f melancolica.vinovata e bineinteles zully,pentru ca dupa ce i-am citit o insemnare mai de acum cateva zile bune mi-am adus aminte de momentele in care fugeam de la scoala,imi satajam sentimental profesorii si reuseam sa ajung la repetitiile corului de copii radio.
mi-am adus aminte de primul turneu si emotiile pe care le-am incercat atunci si credeti-ma ca nu au fost putine.muncisem pe branci aproape trei ani de zile in corul asta,lupte intorioare si exteriaore s-au dat in timpul asta,in jur de 200 de piese invatate,certuri,impacari,ciocanele in cap cand greseam la jocul din oas din partea domnisoarei camelia (care nu mai era tocmai domnisoara,adik maritata de cativa ani buni,dar noi ii spuneam asa de drag).
mi-am adus aminte cum am incremenit cand mi-am auzit numele strigat si am fost rugata sa raman dupa repetitie.aveam doar 13 ani si jumate,nu iesisem vreodata din tara si nu nu visam asta prea curand,de fapt eu eram fericita in orice situatie.atunci am auzit de turneul care se organiza in doar 2 saptamani,iar eu nu aveam pasaport.asa ca a trebuit sa mi-l fac in 3 zile ca sa am timp si pentru viza.nu e nevoie sa adaug ca doamna de la vize a fost asa de draguta ca atunci cand au ajuns toate pasapoartele nostre la ea,impreuna cu scrioarea semnata de domnul director ar radioului de la acea vreme nici nu s-a uitat pe ele si a dat unda verde la viza pe 6 luni imediat.
nu am sa uit vreodata spaima din ochii parintilor mei,pentru ca trecuse doar o luna de la marele eveniment neplacut numit azi 11 septembrie.au incercat sa fie optimisti si ca modalitate de comunicare am ales e-mailul.tata si-a incropit o adresa ad-hoc,dar cum murphy e sadic ca intotdeauna adresa era gresita,iar eu la acea vreme nu ma descurcam inca destul cu internetul sa-mi pot da seama.
era un festival international de coruri,asa ca nu am fost surpinsi cand am intalnit coruri internationale cotate extrem de bine.fetele mai mari erau f nervoase,le era frica ca nu o sa facem o impresie buna,ca o sa dam chix si nu o sa pastram imaginea ccr-ului ca fiind inca cel mai bun cor.primele zile ne-au incercat emotii puternice,dar eu eram asa fericita ca nu mi se mai parea greu,as fi putut tine un munte in spate si tot un zambet relaxat as fi afisat si mai mult ca orice il simteam cu tot sufletul.
imi amintesc cum ne plimbam cu autocarul si eu priveam pe ferestra frefcandu-ma din cand in cand la ochi pentru ca nu-mi venea sa cred ca totul e adevarat.
tot atunci am invatat ce inseamna sa traiesti intr-o familie numeroasa:ati ghicit,am stat la gazde,iar gazda mea numara nici mai mult nici mai putin de 11 copii,cel mai mic avea doar 6 luni,iar cel ami mare 24 ani si era plecat in misiune.
ne trezeam in fiecare dimineatza la 5:30 si ne intorceam dupa 10 jumate seara,uneori si mai tarziu.
am cantat in cea mai mare biserica din lume (25 000 locuri) si am vazut oameni care desi nu cunosteau limba au fost impresionat pana la lacrimi (pe bune, nu de crocodil) la o piesa religioasa romaneasca,care intr-adevar a fost cantata dumnezeieste (Doamne,auzi glasul meu).
10 zile,26 ore cu avionul dus,26 intors,rau de avion,2 escale,slabit 10 kg de nu m-a recunoscut ma ape aeroport si multe multe emotii.
si daca ar fi sa povestesc mai mult din acele zile probabil ca nu m-ar ajunge nici 10 pagini virtuale,pentru ca s-au intamplat multe,iar de asta e vinovata in primul rand invatatoarea mea ca mi-a descoperit vocea si nu m-a lasat sa zac,apoi mama care m-a batut la cap 6 luni sa incerc radioul.astazi viata mea ar fi fost mult mai saraca daca nu as fi ajuns in acea institutie.
si cred ca cel mai mult ar trebui sa-i multumesc doamnei necula (eugenia vacarescu) care mi-a fost ca o a doua mama,si care desi era cunoscuta ca doamna de fier a muzicii corale si a facut sa curga multe lacrmi,a starnit multe terori in timpul in care a fost dirijoare, mie nu mi-a starnit decat o mare admiratie si o si mai mare iubire.va multumesc doamna pentru tot ce mi-ati daruit:sentimente,o alta educatie si clipe de neuitat.

de ce?

2009-04-15T11:43:00.001+03:00

Cand eram micutza ascultam cu o placere lacoma povestile, care mai de care mai frumoase si mai interesante in care binele invingea mereu.
Apoi am crescut si am inceput sa convietuiesc cu oameni mari, unii mai mari ca mine.Asemenea povestilor pe care le stiam de mica avem impresia ca si oamenii sunt la fel ca si personajele: bune si mereu in lupta cu raul.Se pare totusi ca m-am inselat, oamenii sunt rai si nici macar nu poti sa zici ca sunt rai pentru a supravietui intr-o lume salbatica, ci sunt rai pentru ca le place.
Le place sa-ti gaseasca punctul slab si sa te loveasca pana te vad la pamant si atunci le descoperi zambetul acela fascinant de rau si multumit de "isprava" realizata...
Ce se intampla cu lumea? De ce am devenit ata de insensibili, de cruzi, de rai?

unique

2009-04-15T11:40:00.002+03:00

They told me I was a gifted girl.

I believed them, it was the easiest thing to do.

Now I'm scared of finding out some day that... that I'm just another ordinary one...

matematica din viata

2009-04-15T11:40:00.001+03:00

In ultimele zile am trecut prin mai multe furtuni sufletesti, iar concluzia la care am ajuns este ca viata este foarte matematica. totul este o serie de adunari, scaderi, inmultiri si mai ales impartiri.

adunam atunci cand intalnim prieteni noi, adunam fiecare secunda ajunsa amintire....

scadem fiecare secunda traita, din timpul pe care il mai avem de petrecut aici, scadem fiecare persoana pierduta, fiecare sentiment ratacit...

inmultim de fiecare data cand se mai naste un suflet, cand avem parte de mai multe bucurii deodata, cand ii avem pe toti cei dragi langa noi...

impartirile...astea sunt cel mai des intalnite, cele mai greu de facut, pentru ca ai doar o sansa sa nu-ti dea cu virgula...impartirile se fac tot timpul, iti imparti timpul intre serviciu, familie, iubit/iubita si prieteni, acest ar fi cazul cel mai des intalnit. din pacate in cazul in care imnultirea nu se face corect, persoane dragi tie ar putea sa sufere, sau chiar mai rau, sa suferi/pierzi tu.

In concluzie viata numai usoara nu este si pentru a avea succes si a fi fericit trebuie sa te dovedesti a fi un matematician bun...al inimilor...

o iubire neobisnuita

2009-04-15T11:38:00.001+03:00

cel mai frumos mesaj

2009-04-15T11:37:00.001+03:00

acum cateva zile am primit cel mai frumos dar, un sms de la cel care mi-a facut viata mai frumoasa, asa ca nu m-am putut abtine sa nu-l postez ;)) , bineinteles cu acordul lui:

"Te iubesc pentru ca esti alaturi de mine, pentru ca esti cea mai frumoasa pentru mine, pentru ca pot vorbi cu tine fara sa urlam unul la celalat, pentru ca ma invelesti cand mi-e frig, pentru ca ma surprinzi mereu,pentru ca esti singura blonda desteapta pe care am intalnit-o vreodata, pentru ca ma placi asa cum sunt si nu incerci sa ma schimbi, pentru ca ma iubesti si simt asta in fiecare zi fara sa-mi spui, pentru ca vreau sa-mi petrec restul vietii alaturi de tine!!!Te iubesc, pui!!!"

Sunt o norocoasa, sau ce?

rasfoind prin paginile vietii...

2009-04-15T11:36:00.002+03:00

azi am devenit melancolica...si pentru prima data nu a fost vorba de lumina blanda de primavara ci mai degraba o avantare in niste poze mai vechi ale unor fosti colegi.
mi-am adus aminte ce era liceul, cum ma simteam printre colegi sau cu nasul in carti pe la bibiloteca sau chiar cum era sa citesc romane intregi pe drumul spre scoala.
apoi ca din intamplare m-am avantat intr-o discutie cu o fosta colega de generala, nu mai vorbiseram de un car de ani.
mi-am dat seama cat de mult m-am schimbat in timpul asta, poate nu tocmai in bine, dar am luptat mereu pentru ceva mai bun. mi-am dat seama ca totusi nu sunt chiar asa lasa cum ajunsesem sa cred acum cateva zile, si ca intr-adevar m-am si zbatut ca sa ajung aici, desi inca nu am ajuns unde voiam.
cand avem vreo 12 ani veneam de la scoala si dadeam repede drumul la tv sa vad "salvati de clopotel", imi doream sa fac si eu liceul in america, nu ca as fi fost eu tare pasionata de tara respectiva ci mai degraba de dulapioarele plantate pe holuri si sentimentul ca in liceul acela era ceva al meu, apoi visam sa lucrez cu jumatate de norma la mall-ul din apropiere
bineinteles ca nici unul dintre lucrurile de mai sus nu a devenit realitate, dar am intalnit alti oameni, oameni frumosi, care s-au cuibarit in inima mea si de care imi voi aminti mereu cu drag. de colega mea de banca, mary, care ma facea mereu "zuza", de dirigu' care mia- pus porecla "blonda" de mai apoi tot liceul stia doar de o blonda (as in me), de fati care ne pensa mereusi avea talent la tot ce insemna styling dar si la cuvinte frumoase si carti interesante, de kiti care era o sensibila si o frumoasa, de ana care alaturi de carmen erau doua nebune punk, de monica, ana si alex d. care erau vorbaretele clasei, de puiutz si adriana care erau de asemenea vorbarete dar si destepte foc, de sandra careia profu' de romana i-a zis "garbo" si asa a ramas, ciupy, alex c. si andrada care erau cele trei blonde atomice, frumoase si pline de viata, de ioana si anca, doua fiinte speciale carora ar trebui sa le multumesc ca au facut parte din viata mea, de andrei ce barba lui inteleapta, de alex care avea un accent american de te dadea pe spate, de amalia careia nu-i era frica sa spuna lucrurilor pe nume, de geo care desi nu a vrut niciodata sa recunoasca ca era blonda, era frumoasa de pica si iseteata foc, de valentina care era o curajoasa si cea mai inteleapta dintre noi toti, de andreea n. care era mereu linistita, chiar si de andreea s. si de alex. b (nesquick) pt ca erau pur si simplu ele.
timp de 4 ani am facut parte din ceva extraordinar de care sunt mandra.
abia acum mi-am dat seama ca eu mereu am fost o luptatoare si asa o sa fiu mereu.
cu toate astea e trist sa afli ca oameni cu care odata ai impartit o clasa, poate o banca s-au schimbat f mult. Eu azi visez la yale, iar o fosta colega de generala e pr-ul lui guta.
intr-un final cred ca ea e mai desteapta ca mine, eu raman cu visele dar ea a luat viata in piept si a realizat ca "banii nu au miros" cum bine spunea stramosul nostru roman.

trairi, iubire si alte sentimente...

2009-04-15T11:36:00.001+03:00

ca din intamplare, azi am dat peste blogul andreei raicu. daca nu aveam o parere bine definita despre ea inainte, acum am cel putin una conturata.
E un om cald caruia nu-i e frica sa iubeasca.
cutreierand prin insemnari mai vechi si mai noi am descoperi ceva ce m-a impresionat foarte mult. intr-o lume plina de rautati si interese doi batranei intr-un parc dau o lectie importanta de viata: nimic nu e mai important decat iubirea si mai presus de toate sa-ti gasesti pe cineva cu care sa-ti imparti timpul, inima, patul, sau zilele ramase.
m-a bucurat enorm ca dupa ce am vazut atatea fete triste, resemnate sau pline de rautate a batraneilor, cand chiar nu mai nutream speranta ca mai exista vreunul care sa semene cu batraneii din povesti, blanzi, buni si iubitori, imi povesteste cum a surprins un moment din viata a doua suflete pereche, care in ciuda trecerii timpului se iubesc inca: cu multa grija el ii araja ei esarfa sa nu-i fie frig, apoi au plecat mai departe, la plimbarea lor prin parc.
avem o singura sansa in viata asta, pentru ca nu mai exista si o alta, una singura sa plecam de aici cu ceva, iar sufletul nu pleaca de aici incarcat cu pietre pretioase, pmananturi si averi colosale. sufletul pleaca cu trairile! trairile sunt cea mai de pret comoara a vietii!!!
asa ca pentru o secunda opreste-te din alergatura cotidiana si intreaba-te daca asta e ceea ce te face fericit, daca asta e ceea ce-ti doresti cu adevarat

the cat lady

2009-04-15T11:31:00.000+03:00

astazi am avut parte de una din cele mai bizare patanii din viata mea.
dar ca sa se inteleaga cum trebuie o sa va povestesc de la capat.
miercuri seara am gasit o pisicutza abandonata/pierduta in zona aviatorilor (langa blocul unde este si biroul meu). initial am crezut ca era a cuiva din bloc, cazuse de la balcon sau asa ceva. am intrat (pisicutza s-a mai linistit)si am intrebat portarul daca stie de cineva care ar fi putut pierde vreuna. intamplator avem o cat lady in bloc, eh si de aici inpcepe nebunia, asa ca tineti-va bine.
vine the cat lady, nu era a ei, dar se ofera sa o pastreze o noapte-doua pana ii gasim proprietarul.
a doua zi de dimineatza dna. administrator vine sa ma intrebe cina a adus pisica in bloc. (oops) i-am zis in treaga poveste. apoi am fost rugata sa o iau acasa daca nu sa o las pe strada, dar deja blocul a ajuns la saturatie in materie de pisici (se pare ca ale lui cat lady faceau pipi la ghena si mirosea tare urat).
am luat-o acasa joi seara. cu stupoare am observat ca tata nu a zis nimik despre pisica, ci a luat-o inbrate, iar ea a inceput sa toarca de zor (mi-a luat un an sa-l conving sa luam o pisica, tinand cont ca stau la curte). toate bune si frumoase, tata s-a indragostit de pisica, i ar ea l-a acceptat ca stapan.
intre timp the cat lady a facut rost de telefonul meu si a inceput sa ma bombardeze cu intrebari despre ce face pisica. de ce nu o iau in casa? de ce am luat-o daca o tin la curte (huh?) ? hai sa o tin in casa, ca nu se supara tata daca o iau (wtf,lady, cine hotareste in casa mea?)...anyway, a inceput sa a astepte la poarta dimineatza, la pranz sa vina la mine la birou sa ma intrebe ce face pisica (la dracu, lady am o tona de lucruri de rezolvat!), sambata dimineatza am cedat. m-a sunat in timpul meditatiilor de engleza. imi cer scuze fata de copil si raspund, cand colo, the cat lady. de data asta m-am enervat si am repezit-o unpic, i-am zis ca ma deranjeaza si eu nu am timp de atatea telefoane pe zi ca sunt f ocupata, sa inteleaga o data ca pisica e f bine si sa nu ma mai sune. ca am dat-o unei prietene bune, care sta la bloc (speram ca asa sa scap de ea) si are grija de ea, ca iubeste pisicile.
weekendul trece, scapasem de toate grijile, am scapat si de utlimul examen.
vine luni, ma trezesc cu intarziere (ca de obicei cand dorm cu alex). ajung la serviciu ok, fara intarziere, cand descopar ca in holul blocului ma astepta the cat lady. (fuck!) si incepe nebunia (sa sune cineva la politie!). a inceput santajul sentimental, cum ea e batrana are 82 de ani si nu a dormit de sambata de cand am repezit-o, ca iubeste f mult pisica si ca o vrea inapoi (wtf?), ca vrea s-o vada macar o data, sa vb cu fata la care e pisica (shit). i-am zis ca nu ii dau nr fetei de telefon ca o astenizeaza si pe ea cu telefoanele, ea nu s-a oprit pana nu au venit niste colegi sa ma salveze. m-au ajutat sa fug de ea pe scari, ea dupa noi (mai avea putin si-si dadea duhul). pana la urma mi s-a facut mila de ea si m-am oprit. dupa cateva minute de negocieri nu m-a lasat sa intru a zis ca vrea sa vb cu seful meu sa vada ce fel de om sunt (seesh, unii oameni chiar au tupeu). pana la urma a trebuit sa plec de la usa, acolo au tinut-o colegii si dupa taraboi a aparut si seful meu care a vb cu ea (dar cum el nu stie romana s-a retras)...in orice caz, printr-un miracol the cat lady a fost convinsa sa plece...acum sper sa nu ma mai urmareasca si in continuare ca ma bate gandul serios sa-mi iau o peruca sau sa-mi dau demisia (desi iubesc locul asta)...
vreo sugestie legata de cum as putea scapa?

o zi din viata lui "tufis"

2009-04-15T10:57:00.001+03:00

8:00 - suna alarma de dimineatza "shit, iar ma suna Monica, desi i-am zis sa nu mamai sune acasa, sa nu patesc si eu ca Bill."

8:05 - isi da seama ca era doar alarma dupa ce reuseste sa inteleaga ce scria pe ecranul telefonului

8:10- da drumul tv-ului pe muzica country

8:30 - unul din consilieri bate la usa, apoi intra: "Domnule Presedinte.." -"Tata, dar cand a intrat?O, da, uitasem.. ce e consilier?" ; -"Domnule, astazi plecam spre Summit-ul NATO din Romania, plecam in jurul orei 10, dupa cum stiti trebuie sa fim acolo la ora 18:00..." ; - desigur, dar mai intai as vrea sa-mi aduci o vrajitoare, am avut un vis tare ciudat...si nu vreau comentarii!"

9:00- micul dejun, intre boua linguri de cereale cu lapte, casa se faca mare si destept, se scobeste in nas, si neavand unde sa puna un mare "muc" il scutura si pica in lapte "Nu-i problema..merge, facem anticorpi"

10:00 - imbarcarea in avion, cu vrajitoarea dupa noi, se pare ca presedintele nu a scapat inca de vis.

12:00 - dupa 3 jocuri pierdute, ii da atentie si vrajitoarei care bause 3 cafele incercand sa-si afle viitorul. Expresia de "inteligenta sclipitoare"a presedintelui o impresioneaza placut pe vrajitoarea de origine rroma, care afiseaza un zambet peste gandul ca-l va cam jupui.

13:00 - dupa ce se uita putin in gol, presedintele incepe sa povesteasca visul amestecat cu putin Bin Laden, gratare prin Texas si o oglinda care-i arata o maimutza.

14:50 - presedintele Tufis, termina de povestit si vrajitoare se trezeste brusc (primind un cot de la unul din oamenii de paza). Spune ca a avut o viziune si ca presedintele a fost maimuta intr-o viata anterioara...se mai gandeste putin si declara ca Tufis si visul sau sunt dovezi ale faptului ca e tragem din maimutza.

16:00 - Tufis incearca sa aprinda gratarul in avion, dar este oprit curand, pentru ca din cauza fumului alarma de incendiu a pornit si la fel si apa "din gaurelele alea mici din tavan"

16:10 - dupa minute de contemplare a instrumentelor decide ca "gaurelele cu apa au simtit ele ca nu am facut dus de dimineatza si nu m-au lasat sa scap"

17:00 - dupa ce toate au revenit la normal, presedintelui ii este adusa o mare friptura ca dejun intarziat.

18:00 - aterizare pe Otopeni "in capitala Romaniei, Buda-Pesta"

18:30 - dupa ce am urcat in "casa mobila" n indreptam spre oras. masina ia prima groapa, in plin. Tufis se sperie si striga: -" Oh, my God! They're bombing us!The terr'ists", soferul, calm raspunde: -"No sir, just the Romanian way of saying welcome. Sort of a trademark for them."

19:40 - Masina ajunge la restaurant pentru intalnirea cu alti oficiali.

20:00 - Discutiile sunt in toi, expresia de maimuta chinuita de singurul neuron ce se zbate ca intr-o lupta pe viata si pe moarte, contrasteaza puternic cu fetele celor care discuta insufletiti problemele internationale si solutiile posibile.

21:30 - "plecam cu casa mobila la hotelul din seara asta."

22:00 - "ne-am cazat, hmm, o mare pata pe covor, TV cu doar 4 canale, Mancare in Mini-bar cu termen de expirare depasit, damn, I feel just like home."

22:30 - presedintele Tufis, se baga in pat, aprinde lampa si cu cea mai inteligenta expresie pe care si-o poate alcatui ia ziarul in limba romana il intoarce invers si incepe sa citeasca evenimentele zile trecute.

intamplari cu cantec

2009-04-15T10:56:00.001+03:00

inca o zi capitala intr-una din cea mai murdara capitala europeana. daca nu ma insel maine incepe blogtheatre la graz, eu le tin pumnii stransi, stransi reprezentantilor romaniei si in special colegului de weblog abjectu, nu de alta dar el e de vina ca eu poluez site-ul cu insemnarile mele nu mereu reusite.
si ca tot vorbeam de insemnari neinteresante mia-m amintit de o intamplare haioasa, si totodata unul din cele mai "embarassing moments" din viata mea.
acum ceva timp m-am indragostit la prima vedere de o pereche de pantofi cu toc gros, tipul clasic ce urmareste silueta si bineinteles ca nu am gandit de doua ori si i-am luat. mi se pareau foarte comozi, dar tocul era clar mult mai inalt decat ce purtasem eu pana atunci, cu toate astea mi-am luat inima in dinti si a doua zi m-am imbracat foarte elegant si cireasa de pe tort, noii mei pantofi, si am plecat spre munca, bineinteles cu mersul de fitze care venea la pachet (doar aveam niste pantofi traznet ). tin minte ca aveam parul numai zulufi (ma facusem si eu frumoasa) si cam toata lumea (adeka muncitorii toti muncitorii lumii piperene care la ora aia erau la o soricioaica mica sau la o bere in fata magazinului din colt) era cu ochii pe mine.
am coborat din maxi, putin cam enervata ca era aglomerat (ceva banal pt ora respectiva) si m-am indreptat spre intrarea la metrou, in timp ce coboram tantosa scarile (bineinteles ca ragetele muncitorilor se auzeau admirand frumuste mioritica), nu stiu cum mi se poticneste varful pantofului intr-una din santuletele acele din capatul scarii, si uite-ma pe mine (in slow-motion) cum dau eu din labute sperand ca o zbor cumva si la nicio secunda dupa (desi mie mi s-a prut o eternitate) ma vezi cazuta undeva in genunchi, dupa ce luasem restul scarilor in poponet (las' ca-i pufos, suporta). m-am ridicat foarte demna, nu m-am uitat nici in stanga, nici in dreapta si cu un mers sobru, dar al naibii de rapid m-am facut nevazuta pe peronul metroului (ce bine ca eram ultima din multimea de oameni care a intrat la metrou, macar pe peron eram in siguranta).
ma urc in metrou calma, dar inca sub socul cazaturii (mai degraba socul pe care mi l-a suferit orgoliul) si observ ca la cativa pasi de mine se asezase pe alt rand de scaune una bucata familia cocalaurus brunetus multus, stiind cum am un magnet de necrezut catre acest tip de populatie (sunt blonda naturala si am pielea destul de alba, fapt pentru care ei sunt foarte atrasi) mi-am pironit privirea in pamant, pe pantofii celor din fata (hmm, fata aia are o pereche tare dragutza de tenisi, tre s-o intreb de unde i-a luat), apoi pe geanta unde observ inca o pata de praf, acolo unde a cazut pe scari, cand dupa cateva minute ( nu multe, dar tensiunea dilateaza timpul) aud din partea familiei foarte colorate :" haoleu, ia uite-o mah pa angela similea!"
moment in care eu am bagat capul in pamant si pana n-a venit statia mea nici nu m-am mai clintit.

farmecul postei romane

2009-04-15T10:55:00.001+03:00

iubesc posta romana! sper ca realizati ironia evidenta a afirmatiei mele. nu e cine stie ce, doar ca pe 26 februarie am comandat si eu ca orice crestina shopaholica in devenire catalogul de la victorita (nume de cod victoria's secret), asta ca sa-i aflu si eu secretul (sper sa nu fie o foaie de salata -si atat- /zi), o luna si jumate mai tarziu am comandat si un catalog de la quelle sa ma pun si eu in tema cu ce se mai gaseste pe la noi. Eu astet cuminte, imi trec adresa comlpeta pe colet si incep sa tai zilele din calendar, mai si nush cum se face ca m-am trezit la sfarsitul lui mai si victoritza inca nu mi-a batut la usa, de quelle nici nu mai zic.
am zis ca poate de atata nerabdare mi s-au lungit mie urechile degeaba, dar cand colo chiar trecuse o multime de timp, dovada cand mi-am verificat data trimiterii comenzii. am cautat sa vad ce program au personajele e la posta de langa mine, ei bine program lejer, de prescolari, de la ora 8:30 a.m. la 3:30 p.m.. mi-am zis, buuuun, nu pot sa ma duc peste ele ca nush cum se face ca acum sunt chiar in timpul programului si jobul meu nu e asa aproape de posta de acasa asa ca am asteptat. intamplator, vineri am avut liber din cauza unui examen sacaitor, asa ca am profitat si am facut un drum pe la tanti sa o intreb ce-i cu victorita mea. surpriza,cand am ajuns acolo nu ajunsese nimic spuneau ele, sau daca ajunsese era acum la "factorul postal".
pe scurt m-am cam enervat pt ca doamnele spuneau ca nu pot face nimic, pt ca "factorul postal e plecat pe teren cu pensiile" si ca ar trebui sa vin eu sa vb cu dansul (ca sa ce, sa-i spun cum sa-si faca treaba?), nu m-am lasat pana n-am vb si cu diriginta postei, cu toate astea nu m-au ajutat cu nimic, doar mi-au oferit o multime de nervi. dar intre discutiile cu "daca mie imi vine ceva important prin posta si factorul postal nu-mi aduce?" am zarit undeva lipit un nr de telefon pt reclamatii.
asa ca dupa ce am iesit, un pic rosie la fata am sunat pentru a face o reclamatie, nici de data asta nu m-au putut "ajuta", in schimb am fost trimisa sa fac o reclamatie in scris la posta romana, apoi o sa primesc un raspuns tot in scris (de parca postasul e asa prost sa mi-o si aduca) si abia dupa pot suna la acel nr de telefon.
deocamdata am inceput sa comand toate nimicurile de pe net, poate daca umplu posta ajunge si la mine macar o foaie

amintiri si vise trecute

2009-04-15T10:53:00.001+03:00

astazi m-am decis sa ma caut de gugal :), din pagina necunoscuta in pagina necunoscuta am gasit ceva ce mi-a dat fiori si totodata mi-a amintit de lucruri tare frumoasa, dar acum indepartate. Am gasit numele meu pe o lista de vise, si pe mine in poze de demult cand inca eram un suflet bun.
m-am gansit sa va bucur si pe voi cu poza respectiva :)

mi-e dor...

2009-04-15T10:51:00.001+03:00

dupa cum bine stiti deja, eu am cantat o buna bucata de vreme in Corul de Copii Radio (sa tot fie vreo 8 ani). de trei ori pe saptamana ma urcam in 168 si porneam spre Radio, unde erau repetitiile, si in vacante chiar si zilnic.
sacrificii au fost destule, dar satisfactiile de sute de ori mai mari: faptul ca la 13 ani si jumatate am ajuns in SUA pe munca mea a insemnat enorm pentru m ine.
in perioada asta de vreo 2 ani devin mereu melancolica, pentru ca asta era marcata ca perioada "Brive", sau locul care in timp mi-a devenit casa de vacanta.
Este vorba de un festival international de muzica simfonica, la care noi eram invitati ca ciresica de pe tort (in general singurul cor). faptul ca vedem copii mai mici decat instrumentele pe care le carau cum se luptau sa le faca sa scaoata sunete placute auzului era impresionant. cand vedeai oameni de toate nationalitatile posibile cum cantau sub bagheta unui singur dirijor, intr-o sincronizare, sperantele ca intr-o zi vom trai in pace cu totii cresteau direct proportional cu emotia.
un moment istoric pentru mine a fost atunci cand 13 piane cantau la unison tema din fantoma de la opera, era foarte greu sa pici pe masua cu cel de langa tine, mai ales cu inca 24 de alti copii (pt ca erau cate 2 la pian).
asa m-am indraostit eu de muzica simfonica.
acum doi ani pe vremea aceasta repetam intens repertriul de turneu pentru ultima plecare in Brive-la-Gaillarde, Franta pentru festivalul Orchestrades Unierselles.

si stiu ca am mai postat odata acesta poza, dar nu am apucat sa spun ce simblizeaza.
aici e doar o bucatica de cor (lotul de turneu), care dupa un pranz bun, s-a gandit sa multumeasca printr-un catecel (sau mai multe) si sa-i bucure si pe ceilalti participanti (si datorita faptului ca "instrumentul" nostru era mai usor de carat :P ).

mi-e dor

despre comunism...

2009-04-07T11:14:00.001+03:00

toata lumea are cate o opinie cand vine vorba de dictatorul ceausescu.

unii il lauda ca afacut multe lucruri bune, ca le-a dat cate un loc de munca tuturor, ca nu au murit de foame.

altii il condamna ca a ucis o multime de femei nelasandu-le sa faca avort(si-l provocau singure si riscul de a muri era direct proportional cu ego-ul conducatorului de pe acea vreme), apoi a infometat milioane de oameni, a ingropat intelectualii, a distrus biserici, a legat libertatea de maini prin politia politica. pana si reginei (elisabeta a II-a) ii e rusine sa-si aduca aminte ca l-a plimbat cu trasura.

eu nu ma pot pronunta cu privire la acest om, in schimb, incercand sa dezgrop acea particica de istorie, pe care am privit-o prin ochi de sugar nu pot sa nu ma gandesc la ultimele lui clipe.

oare ce a fost in sufletul lui cand a fost condamnat fara drept de apel. poate ca a fost un criminal, poate ca a comandat lucruri infioratoare, dar pana la urma era doar un om, iar noi ce drept avem sa judecam un om si mai ales avem noi dreptul sa-l condamnam la moarte? noi, in conditiile in care nu suntem in stare sa facem din lut viata, asa cum putem transforma viata in lut.

si ma mai gandesc, ca fiind barbat, casatorit cu o femeie, despre care cel putin se considera ca o iubea, oare cum s-a simtit atunci cand a fost si ea condamnata alaturi de el, fara a putea face ceva sa o apere.

eu nu pot uri pe cineva pe care nu am avut ocazia sa-l cunosc. fiecare e subiectiv, fiecare a trait bucatica lui de istorie. pentru mine inseamna alimentara de la strada, unde erau lustre cu ventilatoare ce parea asa gigantice, cu aprozarul de la colt, unde mirosea mereu a ceapa, mai inseamna "scarile albastre" de unde luam paine turceasca, sau "scarile galbene" de unde luam paine pentru mami, inseamna momentul cand am invatat ce inseamna banii si ce putere au si mai inseanma o copilarie fericita.

imi pare rau...

2009-04-07T11:13:00.001+03:00

zilele astea am avut senzatia ca viata mi se scurge printre degete, sau mai exact picatura de bucurie ce-mi guverna pana acum chipul.

De cateva saptamani nu mai am parte de linistie, cu toti cei care ma iubeau odata am ajuns la dispute, de la motive incredibil de penibile si banale. parca am merge pe sarma cu totii si ne-am intepat, asa ca urlam la cel din fata sau din spate, nu ca ar fi vina lui, doar ca sa ne linistim noi.

nu mi se pare normal ca parintii sa incerce sa-mi controleze viata, alegerile, pentru ca e viata mea si asa cum ei au avut drept de decizie asa am si eu, mai ales ca nu mai sunt o fetita, de nici macar 18 ani. Prin varsta experienta si actiuni mi-am castigat dreptul de a-mi alege drumul si asta trebuie sa inteleaga toata lumea.

de asemenea nu mi se pare normal sa am discutii cu prietenii legate de faptul ca-mi sun parintii sa le spun ca am ajuns ok, sa nu-si faca griji.

si mai stiu ca ai tot dreptul sa te superi ca am plecat aseara desi trebuia sa o petrecem impreuna, dar chiar aveau nevoie de mine...intr-o zi vei intelege, dar noi avem destul timp de acum inainte sa ne bucuram de seri petrecute impreuna...

surprize din copilarie

2009-04-07T11:12:00.001+03:00

am promis si acum ma tin de cuvant, vin cu insemnarea optimista .

acum doua saptamani s-au intors parintii mei din concediu. tatal meu pierdut printre discutiile tot cu un nene din bucuresti i se face o marturisire.

domnul: stiti, in toata viata mea am baut 3 bauturi racoritoare: skip, inca una al carei nume nu mi-l amintesc acum si o bautura de acum vreo 15 ani, facuta de un particular.

tata: serios? si de unde o luati?

domnul: pai, de la un hotel pe langa lizeanu.

dupa cateva minute de negocieri in ceea ce priveste locatia, tata a realizat ca acea "bautura facuta de un particular", era nici mai mult nici mai putin decat bautura "colanda", facuta de tatal meu si care din pricina aparitiei dozatoarelor cu preturi mici si bauturi puternic colorate a decis sa se retraga de pe piata.

fabricuta din garaj a insemnat foarte multa munca pentru familia mea, dar si multa bucurie, pentru ca era totul facut de manutele tatalui meu, inclusiv instalatia de imbuteliere.

pentru mine acea perioada inseamna momentele in care incercam sa urnesc lazi pline cu sticle, cand primeam 50 lei la sfarsit de zi pentru ca ajutasem si dupa mai multe zile de strans banuti dadeam fuga la consignatia din colt sa-mi maresc colectia de masinute. de atunci am ramas cu un porsche boxter de jucarie (el a fost cel mai rezistent) si cu o multime de amintiri frumoase

21

2009-04-07T11:11:00.002+03:00

azi am recitit o insemnare mai veche a lui tudor chirila ( http://tudorchirila.blogspot.com/2007/03/21-de-cuvinteciteste-si-da-mai-departe.html ) si m-am gandit sa incerc si eu jocul de 21 de cuvinte:

incepem:

1. DRAGOSTE

2. CALDURA

3. RELATIE

4. ALEX

5. VIS

6. APA

7. LINISTE

8. HARTII

9. SUFLET

10. LEXA

11. GHIDUS

12. LUMINA

13. CALATORIE

14. CREDINTA

15. LUPTA

16. INCAPATANARE

17. LACRIMA

18. MAMA

19. CITESTE

20. IERTARE

21. SUNET

asta sunt eu, asa cum nu m-ati cunoscut pana acum

team building cu aventuri...

2009-04-07T11:11:00.001+03:00

azi am o poveste de spus. doar ca este lunga si nush daca o s-o pot spune o singura data pe toata.

weekendul ce tocmai a trecut am fost plecata in primul team building. Frumos loc, pastravaria albota, loc pe care-l recomnad cu cea mai mare caldura oricui vrea sa se simta bine. romantic, perfect pentru o luna de miere si totodata antrenant pentru o lupta cu muntele (e in transfagarasan).

ca o echipa tanara, bineinteles ca s-a dorit o drumetie pe munte, asa ca am luat sambata dimineata autocarul si am plecat spre lacul balea (la cativa km de noi). traseul ales parea usor pe harta si nu foarte lung, asa ca dupa ce au urcat pana pe varf, dragii nostri s-au gandit sa mearga putin mai departe, fermecati de frumusetile muntelui (eu am facut cale intoarsa pe la mijloc din lipsa de oxigen).

astfel, eu si inca 4 colegi ne-am plimbat cu telecabina, am vazut cum se decoleaza cu parapanta si foarte important mi-am luat o blanita de oaie pentru camera ( pute de-ti muta nasul asa ca am exilat-o pentru un timp la aer curat :P ).

intr-un final colegii nostri s-au gandit sa coboare prin alta parte, un drum forestier, asa ca noi (cei intorsi din drum) am plecat spre locul de cazare, urmand ca mai tarziu, autocarul sa plece sa-i "culeaga" de pe unde au ajuns.

dupa ce am luat un pranza calm, topiti de soare, dezbateam tot felul de nimicuri la masa, pentru ca timpul sa treaca mai repede, sau poate din lene si din dorinta de a socializa, pentru ca in sfarsit era timp si de discutii; primim un telefon care ne trezeste brusc din lene. grupul de 12 colegi se pierduse in munti si mai ingrijorator era faptul ca o colega se lovise.

primul impuls a fost sa chemam salvamontistii, dar poate ca-i puteam ajuta si noi. am apelat la managerul pastravariei care cunsotea f bine locurile si cu ajutorul telefonului si-a dat seama ca aveau o harta slaba din punct de vedere turistic, pentru ca le lipseau detalii esentiale (cum ar fi un mare lac lanaga care erau atunci). mai mult de atat domnul i-a localizat.

am inceput sa tesem un plan si ce a iesit a fost sa mergem cu autocarul pana unde se poate si mai departe vice-primarul comunei arpasul (ocazie cu care tin sa-i multumesc pt ajutor), care are un ims (aka masina de teren) sa merga pana unde se termina drumul (adik inca 4 km).

zis si facut, o parte am plecat in ajutor, o alta a ramas la pastravarie. eu am plecat cu echipa de salvare ( nu puteam sta ), dar am fost lasata sa astept la autocar (oribil episod). parte foarte dificila pentru mine, pentru ca m-am simtit ingrozitor de "powerless" (scuze, dar am un lapsus in romana), atunci mi-am dat seama ce greu e sa astepti in speranta de a afla ceva nou si mai ales ceva bun.

colegul meu si vice-primarul au mers mai departe si apoi au urcat putin si pe traseu (colegii erau la 6 km departare), timp de 3 ore au tipat, huiduit, strigat in speranta ca ii va ghida inspre ei.

seara s-a lasat iar noi nu aveam inca vesti, desi comunicam prin telefoanele moobile, semnalul era prost. cu toate astea la un moment dat grupul a auzit strigatele salvatorilor. cu totii ne-am bucurat, dar nu a tinut mult timp si au disparut vocile. cei doi strigau in continuare, dar nu maia uzeau niciun raspuns.

dupa 2 ore de asteptat, cand aveam pielea de gaina de frica padurii si a ce oratanii se ascund dupa tufisuri (recunosc, inca mi-e frica de intuneric), vad niste lanterne. de fericire fug din masina spre grup, in speranta ca sunt ai nostri, din pacate era alt grup, care ne-a mai dat cateva detalii linistitoare. se pare ca ei erau cu putin inaintea grupului cautat de noi si au auzit si ei strigatele salvatorilor, dar crezanda ca sunt salvamontistii care cauta pe altcineva nu au raspuns. asta pana colegii au inceput sa strige "ursu" moment in care acestia s-au speriat si au raspuns. pe acestia din urma i-au auzit "pierdutii" nostri si au raspuns inapoi.

ciudat cum coincidentele ne joaca feste, nu?

dupa 4 ore de cautari, cand incepusem sa pun problema chemarii salvamontului (in gand certandu-ma ca nu am facut-o dela inceput), vad doua faruri in padure cum se apropie de noi.

am fugit din nou din autocar, de data asta fericita si cu dorinta de a-i imbratisa pe toti sa ma asigur ca sunt acolo cu adevarat. inchipuie-ti un aro, de 2 locuri si portbagaj intesat cu 14 persoane. nu pot sa explic cat de haios era peisajul. cand am vrut sa-i ajut sa coboare mi s-a pus un aparat sub nas, sa le fac o poza. chiar si dupa 13 ore de mers pe munte, colegii mei inca aveau simtul umorului :).

am ajuns cu totii in regula acasa, colega are o mare vanataie, dar nimic altceva, iar eu pot sa glumesc toata saptamana pe seama colegilor ce merg ca niste pinguini.

vacanta....

2009-04-07T11:10:00.001+03:00

am promis, acum ma tin de ea.

am plecat o saptamana pe litoralul romanesc, in speranta ca ma voi "racori" un pic dupa cateva luni "incinse" si la serviciu si la facultate.

gresit! cand e vorba de 3 prietene bune (dar fiecare cu personalitatea ei) si doi pretini incapatanati ca doi taurasi nu e chiar asa relaxant. cu toate astea e chiar amuzant sa vezi cum se porneste o cearta la inceput in joaca apoi mai serioasa din motive pur si simplu banale (chiar erau simpatici cand incepeau sa se certe si ea i se urca in carca), intr-un final nush cat de seriosi erau ei, dar pot sa spun ca pt noi erau adorabili si numai buni de filmat . din pacate nu mi-a venit idea pe atunci (dar mereu va fi o data viitoare).

anyway (defect e serviciu), am revenit la birou cu "forte proaspete" si cu speranta ca macar anul asta sa ma pot organiza mai bine din punct de vedere financiar (uf ce mana sparta sunt) ca la anul pe vremea asta sa va fac cu mana de undeva din grecia, de pe o plaja pustie si inmiit mai frumoasa ca la noi (cel putin teoretic).

suflet trist

2009-04-07T11:08:00.001+03:00

in ultimul timp am trecut prin unele incercari sufletesti. lumea e urata si plina de rautati care iti seaca sufletul de bucurie, de inocenta...de ce a mai ramas din copilul de alta data.

mi se pare revoltator sa te prezinti la o banca si sa te simti ca un milog la colt de strada, in conditiile in care tu le dai inapoi cu mult mai mult decat primesti.

mi-as dori sa fug din orasul asta murdar si rece. daca ar fi viu probabil ar fi un monstru gri-verzui, cu dinti asimetrici si o privire imbecila si rautacioasa, nu ar fi in stare sa articuleze cuvinte, probabil doar injuraturi si din 2 in 2 minute ar mai trage o suculenta scuipatura din adancul..nu, care suflet?..din adancul pieptului.

sufletul mi-e ofilit. oamenii din jur m-au dezamagit, inclusiv prietenii. cate unii in arunca in fata ca am "salariu" si imi "permit mai multe". so what, iti iau tie de sub nas? care-i treaba? da, am un salariu pentru care muncesc zilnic 9 ore, din care imi platesc facultatea, cheltuieli de transport, telefon, haine...cu alte cuvinte mai ramane sa-mi platesc si mancarea, factura la lumina si gaz si pot spune ca ma intretin singura, dar cei ce-mi arunca astfel de lucruri in fata nu se gandesc.

ma doare si sunt dezamagita. am nevoie de cineva sa-mi ingrijeasca "ranile" din suflet.

un vis...o dorinta...

2009-04-07T11:07:00.001+03:00

saptamana trecuta am fost socata la vederea a ce a ramas din biblioteca nationala, sau mai bine zis cladirea ce trebuia sa devina. era atat de frumoasa, impunatoare, si totusi atat de trista, lasata in paragina in centrul orasului. probabil o sa ajunga si asta ca si casa radio, un mall, un hotel, ceva din care sa scoatem bani.

atunci mi-am propus sa muncesc astfel incat sa ajung sa am o putere financiara atat de mare incat sa construiesc o universitate in afara orasului, care sa aiba un campus decent si o multime de biblioteci, printre care cel putin una care sa se bata cu cele din Ivy League. O universitate care in timp sa formeze un mic orasel de studenti. mi s-a parut o idee geniala atunci si chiar mi-as dori s-o pun in aplicare.

duminica seara am iesit in oras, la o mica plimbare. am oprit la un stop la rosetti cand am zarit o femeie care dormea pe pervazul unei vitrine. m-a impresionat atat e tare ca din fericirea pe care o aveam cu cateva clipe inainte ma abtineam sa nu izbucnesc in plans. mai aveam 10 lei in buzunar si voiam sa cobor din masina sa i-i dau. pana sa ma hotarasc s-a facut verde si a. a pornit mai departe. nu stiu daca m-a vazut, daca a surprins momentul. probabil ca nu, era atent la trafic.

atunci mi-am jurat ca voi face tot posibilul ca intr-o zi sa organizez intai de toate un adapost pentru oameni nevoiasi, care sa-i ajute sa se reintegreze in lumea civilizata. de data asta bine organizat (chit ca e nevoie sa fiu acolo tot timpul). cu reguli ce trebuie urmate, cu profesori si asa mai departe.

acesta este visul meu. al tau care e?

en vogue...

2009-04-07T11:06:00.002+03:00

in ultima vreme am reusit sa am multe lucruri pe care mi le doream ca adolescenta, lucruri minore, chiar superficiale as putea spune. cu toate astea imi doream ca orice alta fata o pereche de jeansi de fima sau o pereche de pantofi sport cunoscuti.

asa cum ziceam mai devreme acum imi permit asa ceva, dar nu neaparat din placere ci mai degraba din necesitate (mai ales catunci cand prinzi si o reducere ), dar acum imi doresc mai mult (logic). mi-as dori chiar si un maiou (considerand ca asta e cel mai putin costisitor) facut de un designer, gen dior, miu miu etc. de visat la rochie vera wang nici nu indraznesc.

revenind la motivul insemnarii, saptamana trecuta am intrat pentri prima data in viata mea in mario plaza, "mare" mall din dorobanti, este asa de "mare" ca are vreo 5 magazine in total (cred ca si carrefour are mai multe in galeriile comerciale), cu toate astea cand am intrat acolo am simtit privirea manahattan atintita asupra mea, si brusc m-am simtit complet nesigura pe mine. m-am invartit un pic pe acolo (asta ca sa nu ies imedita) si am tulit-o cum am putut mai repede.

concluzia, in lumea femeilor imbracate bine nu se intra prea usor, si chiar si atunci cand intri inca te simti ca un outsider si daca gafezi, chiar si putin esti imediat exclusa.
eu nu ma grabesc sa intru in lumea lor, prefer sa jonglez , e ca si cum doi tipi ar incerca sa te cucereasca, punandu-ti la picioare toate frumusetile peste care sunt stapani.

scopuri...intrebari despre viitor

2009-04-07T11:06:00.001+03:00

m-au apucat intrebarile, si contemplarile si..fir'ar, de ce nu pot sa ma gandesc si eu la ceva roz sau ceva de cumparat ca o blonda adevarata (si da, sunt naturala).

astazi ma intrebam: "oare imi place ceea ce fac?" "imi place viata mea asa cum este?" sau "ce am de gand sa fac cu viitorul meu?". uneori am senzatia ca sunt mai confuza decat eram la 10 ani, cand visam sa ajung pe vreo scena mare (am ajuns 3 ani mai tarziu), sau visam sa ma fac doctor si sa salvez vitile oamenilor (deja e banal de blond pe aici).

si dupa ce mi-am pus toate intrebarile de mai sus am ajuns la concluzia ca in viata am sa fac lucruri care sa-mi aduca multi bani, in limmita bunului simt si al spiritului crestin. cu toate astea, banii nu vor fi numai pentru benefiuciul meu (nu ca nu mi-as dori haine dior sau rochii valentino), dar modul in care am fost crescuta si sensibilitatea (care mi se pare uneori un handicap) nu ma lasa sa merg mai departe fara sa dau inapoi macar o bucatica, sau fara ca macar sa incerc sa ajut la randul meu alti oameni pentru a se ridica.

cum spuneam si in post-ul trecut idealul meu in viata este sa am indeajuns de multi bani incat sa pot construi o serie de adaposturi, poate unul imens in care sa ajut oamenii cu resurse financiare limitate, in general oameni defavorizati. ideea e ca in centrele acestea sa existe persoane calificate (si bine platite) care sa le dea o educatie oamenilor nevoiasi, sa incerce sa-i readuca in societate, pentru a-i reintegra.

in cazul batranilor, as putea construi un adapost dedicat lor. un loc unde sa poata juca linistiti table, wist sau sa se uite la filme vechi.

una peste alta, scopul meu in viata e sa ajut oameni, asa cum si eu am fost ajutata ( nu, eu am avut o familie iubitoare, nu am crescut pe strada), cand zic ajutata ma refer la cei din jurul meu care mi-au dat puterea sa lupt si m-au sprijinit cand a fost nevoie.

dreams come true...

2009-04-07T11:05:00.002+03:00

azi simt ca plutesc. pot spune ca ochelarii de la ochii mei sunt chiar roz bon-bon. Am doua motive sa zambesc (mai degraba large grin :D ) : m-am trezit in bratele omului pe care il iubesc din tot sufletelul si-mi face zilele mai luminoase (pe langa asta m-a trezit cu pupici, ihim, din aia care-ti fac pielea de gaina ) si apoi am plecat la volanul masinutei mele. exact, visul meu din ultimii 8 ani s-a indeplinit: am propria masinuta, prima forma de proprietate (ceva mai mare decat un telefon mobil) si sunt mandra de ea din cale-afara, pentru ca am cumparat-o din banutii munciti de mine. nu ca as avea ceva ipotriva norocosilor care primesc masinutze de la parinti, dar pt mine inseamna enorm, cu toate ca am facut multe sacrificii pt ea (si inca o sa mai fac si mai multe), este extraordinar sentimentul acela cand te urciin propria ta masinutza, cand conduci, cand tragi de volan sa eviti o groapa si esti cat pe ce sa intri intr-o skoda octavia (oops, ametita mai sunt ). e minunat sentimentul cand ajungi in benzinarie si ramai fara bani in buzunar sa-i faci plinul (acum glumesc ).

acum pot pleca in parc cu lexa (catelusa mea), ma pot duce sa ma dau rolele (asta daca nu ploua). pot pleca oricand de acasa (desi nu prea-mi place sa conduc noaptea ca nu vad prea bine) si cel mai important sunt cu inca putin mai independenta.

azi simt ca plutesc, ma intreb cum o sa ma simt in ziua cand am sa ma mut in casuta mea...hmmm..nush daca o sa incapa in inimioara mea atata fericire.

Later add: Ahh, si am uitat sa spun: EU NU BLOCHEZ INTERSECTIA!!! asa ca daca vad ca e verde si aia din fata stau ciorchine, astfel incat daca mai intru si eu se face circ, mai bine stau pe loc...si daca ma claxonati va trimit un pupic (trebuie sa invat sa-mi controlez limbajul a la soferi :P )